ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4677/2019

Ședința publică din data de 10 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă sub nr. x/2015, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/26.05.2015 emis de intimată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în mod greșit intimata a reținut în raportul de evaluare menționat că petentul, în perioada mandatului de primar al comunei Drăgoești a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese prin semnarea în calitate de primar a contractului de arendare nr. x/18.05.2010, încheiat cu B., Ovine și Porcine din comuna Drăgoiești.

Contestatorul a susținut că, contrar celor reținute în raport, în perioada 2008-2012 acesta nu a deținut funcția de președinte al asociației.

Inițial, cererea a fost înregistrată pe rolul secției I Civile a Tribunalului Vâlcea care, la data de 15 iunie 2016, prin încheierea nr. 97, a admis excepția de necompetență funcțională a secției I Civilă a Tribunalului Vâlcea și a declinat competența funcțională de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a aceluiași tribunal, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2015* la data de 6 ianuarie 2016.

Prin sentința nr. 281 din 23 februarie 2016, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială, invocată de intimată prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

Prin sentința civilă nr. 142/F-CONT din 28 iunie 2016, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 76 din Legea nr. 161/2003, invocată de contestatorul A..

A respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul A., privind anularea Raportului de evaluare nr. x/26.05.2015 emis de intimata Agenția Națională De Integritate (Ani)

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate invocând cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

O primă critică a recursului a constat în aceea că instanța de fond nu s-a pronunțat prin dispozitivul sentinței asupra excepției nulității raportului de evaluare invocată de reclamant, chiar dacă în considerentele sentinței s-a analizat excepția menționată.

A solicitat pentru această critică admiterea recursului și casarea sentinței cu rejudecare.

A mai susținut recurentul că în motivarea excepției a invocat principiul neretroactivității dispozițiilor Legii nr. 176/2010 unor situații anterioare intrării sale în vigoare, în sensul că dispozițiile acestei legi nu erau în vigoare la momentul încheierii Contractului de arendare nr. x/18.05.2010 (aceasta fiind publicată în Monitorul Oficial nr. 621/02.09.2010), iar verificarea situațiilor de incompatibilitate și a conflictelor de interese se realiza de către prefectul județului potrivit Legii nr. 161/2003. În această situație, recurentul-reclamant a arătat că sancțiunile instituite de Legea nr. 176/2010 nu îi sunt aplicabile. În acest sens, a invocat decizia nr1350/18.03.2014 pronunțată în dosarul nr. x/2011 a ICCJ.

Cu privire la soluția instanței de fond privind constatarea legalității raportului de evaluare, recurentul a susținut că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că reclamantul a obținut vreun folos pentru sine sau rudele sale din semnarea contractului de arendare, astfel încât conflictul de interese nu există.

Prin urmare, instanța de fond a aplicat greșit norma de drept instituită de art. 70 și art. 76 din Legea nr. 161/2003, deoarece nu a stabilit care este interesul personal de natură patrimonială urmărit de recurent, posibilitatea ca acesta să fi existat la momentul semnării contractului de arendare, respectiv folosul material obținut, iar din actele dosarului rezultă contrariul.

A mai susținut recurentul că la data evaluării nu deținea funcția de președinte al B. Drăgoiești, făcând dovada cu înscrisul înregistrat la sediul pârâtei sub nr. x/18.03.2014.

A mai arătat recurentul că în cursul anului 2003, când ocupa funcția de inginer agronom în cadrul primăriei, a procedat la înființarea unei asociații locale pentru creșterea animalelor în comuna Drăgoiești și, deși la înființare a avut calitatea de președinte, ulterior, în anul 2004, această funcție a fost exercitată în concret de către C.. Funcția de președinte al Asociației a fost exercitată în perioada 2003-2012 până în prezent de C., actele asociației emise în toată această perioadă fiind semnate în numele și pentru asociație, în calitate de reprezentant legal-președinte al asociației.

A mai arătat recurentul că mandatul primarului pentru semnarea contractului de arendare rezultă din disp. art. 2 al HCL nr. 14/18.05.2010, situație în care nu a semnat respectivul contract decât în numele arendatorului - comuna Drăgoești, nu și pentru arendaș, deoarece nu a avut la momentul semnării calitatea de președinte în cadrul Asociației, la acel moment semnând pentru arendaș C., în calitate de președinte al asociației.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat

Recurentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și admiterea recursului așa cum a fost formulat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând motivele de recurs raportat la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat având în vedere următoarele considerente:

La data de 18 martie 2014, Agenția Națională de Integritate, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, a fost sesizată cu privire la faptul că reclamantul, fost primar al comunei Drăgoești, județul Vâlcea, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de interese pentru perioada deținerii funcțiilor și demnităților publice, deoarece în exercitarea mandatului de primar al comunei Drăgoești, județ Vâlcea, a semnat Contractul de arendă nr. x/18.05.2010 cu B. din comuna Drăgoești, asociație în cadrul căreia deține funcția de președinte.

A reținut instanța de fond că, din coroborarea înscrisurilor de la instituțiile statului primite de pârâtă, respectiv Primăria comunei Drăgoești, județ Vâlcea, Judecătoria Drăgășani, județul Vâlcea, Oficiul Național al Registrului Comerțului, S.C. Bursa de Valori București S.A., Depozitarul Central S.A., Serviciul Fiscal Orășenesc Băbeni, Notă privind consultarea bazei de date aparținând Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și punctul de vedere al petentului A., ANI a stabilit prin Raportul de evaluare nr. x/26.05.2015 că există un conflict de interese, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea acestei instituții, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Reclamantul A. a încălcat dispozițiile art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în opinia pârâtei, deoarece a semnat în calitate de primar (arendator) contractul de arendă nr. x/18.05.2010. Această convenție a fost încheiată între Consiliul Local Drăgoești și B. din comuna Drăgoești, unde reclamantul deținea calitatea de membru fondator și funcția de președinte în cadrul Comitetului de Conducere. Obiectul contractului era darea în arendă de către Consiliul Local Drăgoești a suprafeței de 171 ha, iar durata convenției era de 4 ani.

A mai reținut instanța de fond că reclamantul a recunoscut că a semnat această convenție, fapt care se coroborează și cu existența înscrisului Contract de arendă nr. x/2010 aflat la dosar tribunal.

Înalta Curte nu poate primi prima critică a recurentului, în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției nulității raportului de evaluare, întrucât nulitatea invocată privea chiar fondul acțiunii formulate, în anularea raportului de evaluare. Prin însăși acțiunea formulată s-a solicitat anularea raportului de evaluare întocmit de ANI, ca și act administrativ emis de o autoritate publică, iar instanța de fond, prin respingerea acțiunii reclamantului, a constatat fără echivoc legalitatea raportului de evaluare.

De asemenea, Înalta Curte nu poate primi nici critica recurentului privind nerespectarea principiului neretroactivității Legii nr. 176/2010 unor situații anterioare intrării ei în vigoare, în sensul că legea a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 02.09.2010, dispozițiile acestei legi nefiind în vigoare la momentul încheierii contractului de arendare nr. x/18.05.2010, fiind incidente la acel moment dispozițiile Legii nr. 161/2003.

Înalta Curte constată că raportul de evaluare nr. x/26.05.2015 nu este nul absolut, așa cum eronat susține recurentul, având în vedere că Legea nr. 176/2010 cuprinde doar norme procedurale de constatare și valorificare a rezultatelor constatărilor, conflictul de interese și regimul incompatibilităților fiind reglementate prin Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care era în vigoare la data de 18 mai 2010, data pentru care s-a constatat conflictul de interese. Nu este încălcat principiul neretroactivității legii civile în situația în care ANI efectuează procedura de evaluare prin raportare la dispozițiile de drept substanțial cuprinse în Legea nr. 161/2003, dar în baza și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010, cu privire la raporturi juridice născute și epuizate anterior intrării în vigoare a acesteia din urmă.

Potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției cu modificările și completările ulterioare, "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative", iar conform art. 71, "Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: im,parțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public".

Dispozițiile art. 76 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 prevăd că "(1) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I. (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".

Față de aceste dispoziții și situația de fapt reținută de instanța de judecată din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a concluzionat corect că reclamantul, în calitate de primar, a încălcat prevederile menționate din Legea nr. 161/2003 prin semnarea contractului de arendă nr. x/18.05.2010 cu B. din comuna Drăgoești, având ca obiect darea în arendă a suprafeței de 171 ha, pentru o durată de 4 ani, deținând calitatea de membru fondator și funcția de președinte în cadrul Comitetului de conducere al Asociației.

Susținerile recurentului reclamant în sensul că nu mai deținea calitatea de președinte al asociației nu au fost confirmate de probele de la dosar, din care a rezultat că, la data semnării convenției, acesta era primar al comunei Drăgoești și avea calitatea de membru fondator și funcția de președinte în cadrul Comitetului de conducere al asociației.

Instanța de fond a reținut corect că reclamantul nu și-a pierdut calitatea de președinte, că declarația martorului C. în sensul că actele asociației au fost semnate de acesta și că reclamantul nu a participat la lucrările și activitățile Asociației nu înlătură conflictul de interese la data semnării contractului de arendă, dată la care nu a fost modificată funcția de președinte în cadrul Comitetului de conducere al asociației.

Astfel, Înalta Curte nu poate valida susținerile recurentului, împrejurările de fapt relevate fiind nerelevante prin prisma regimului juridic al conflictului de interese, cât timp, conform înregistrărilor în Registrul de asociații și fundații, acesta a avut calitatea de membru fondator și funcția de președinte la data semnării contractului de arendă.

Având în vedere cele reținute, Înalta Curtea constată că hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea legală a prevederilor art. 70, art. 71 și art. 76 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru toate aceste considerente în art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 142/F-Cont din 28 iunie 2016 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2019.