ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4231/2019

Ședința publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 08 iunie 2016, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Activității de Schimb Valutar, anularea Deciziei nr. 43 din data de 23.03.2016 și a Deciziei nr. 48 din 20.01.2016 ca fiind nelegale, iar în subsidiar anularea în parte a Deciziei nr. 43 din data de 23.03.2016, în sensul reducerii perioadei de suspendare de la 6 luni de zile la o lună de zile și anularea în totalitate a Deciziei nr. 48 din 20.01.2016.

Prin sentința civilă nr. 29 din 20 februarie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării invocată din oficiu de instanță și a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Activității de Schimb Valutar.

Împotriva sentinței civile nr. 29 din 20 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârii recurate în ceea ce privește admiterea excepției perimării și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Oradea.

În opinia recurentei, în speță lipsește culpa societății, cauza a fost suspendată în temeiul art. 413 C. proc. civ. de către instanța de judecată, cu toate că societatea s-a opus acestei măsuri.

Precizează recurenta că, era necesar ca instanța de judecată să dispună din oficiu repunerea pe rol a cauzei.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 29 din 20 februarie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția perimării invocată din oficiu de instanță și a constatat perimată acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. Haieu.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că în speță sunt îndeplinite toate condițiile perimării prevăzute de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. care prevede că "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni".

Instanța de control judiciar constată că, în mod corect instanța de fond a apreciat asupra incidenței în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, prin încheierea de ședință din data de 28 septembrie 2016, în baza art. 413 alîn.(1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Oradea.

Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Oradea, în raport de care s-a dispus suspendarea prezentei cauze, a fost soluționat definitiv prin Decizia nr. 1711 din 27.06.2017 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2016.

Or, de la data de 27.06.2017 și până la data pronunțării hotărârii instanței de fond, recurată în prezenta cauză, respectiv 20.02.2019, au trecut mai mult de 6 luni, fără ca vreuna din părți să formuleze cerere de repunere pe rol a cauzei.

Mai mult, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă nu face dovada că ar fi existat motive de suspendare sau de întrerupere a cursului perimării, motiv pentru care, față de data la care a fost soluționată definitiv cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2016, respectiv 27.06.2017, este evident că, la data de 20.02.2019, data pronunțării hotărârii recurate în speță, termenul de perimare era împlinit, astfel cum a reținut în mod corect și instanța de fond.

În cauza de față, nu pot fi primite susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora nu se poate reține culpa acesteia pentru rămânerea cauzei în nelucrare, în considerarea faptului că suspendarea cauzei nu a fost dispusă la solicitarea acesteia, ci a fost pusă în discuția părților din oficiu de către instanță, moment la care aceasta s-a opus unei asemenea măsuri.

Sub acest aspect, trebuie menționat faptul că deși în ședința publică din data de 28.09.2016, recurenta-reclamanta s-a opus măsurii suspendării prezentei cauze, aceasta nu a înțeles să atace cu recurs, conform dispozițiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ., încheierea de ședință prin care s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Oradea, achiesând astfel la soluția pronunțată.

Prin urmare, astfel cum a reținut în mod corect și instanța de fond, în lipsa unor astfel de demersuri, este culpa părților că litigiul a rămas în nelucrare un interval de timp mai mare de 6 luni de la data încetării motivului pentru care s-a dispus suspendarea, respectiv din data de 27.06.2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 29 din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2019.