ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4217/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4217/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 9 septembrie 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii deduse judecății
1.1. Prin încheierea pronunțată la data de 05 septembrie 2019, în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., anularea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B. S.R.L., reținând că reclamanții nu au complinit lipsurile cererii, referitoare la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru.
1.2. Împotriva încheierii de ședință din 05 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, reclamanții A. și B. S.R.L. au formulat cerere de reexaminare, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 08 octombrie 2019, sub nr. x/2019/a2.
Hotărârea pronunțată cu privire la cererea de reexaminare
Prin încheierea din 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de reexaminare formulată de reclamanții A. și B. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 05 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii din 12 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A. și B. S.R.L.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03 aprilie 2020, intimatul C. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal
Examinând, cu prioritate, condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții A. și B. S.R.L. este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:
"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României:
"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
În cauza de față, Înalta Curte reține că încheierea din 12 noiembrie 2019 a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea cererii de reexaminare formulată de reclamanți împotriva încheierii de ședință din 05 septembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, prin care instanța a anulat cererea de chemare în judecată, făcând aplicarea art. 200 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit art. 200 alin. (5) și (7) C. proc. civ., împotriva încheierii de anulare a cererii, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, care soluționează prin încheiere definitivă, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 din același act normativ, sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.
În raport de aceste texte de lege, Înalta Curte constată că încheierea din 12 noiembrie 2019, recurată în prezenta cauză, are caracter definitiv, iar recursul declarat de reclamanți împotriva acestei încheieri este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia:
"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și B. S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanții A. și B. S.R.L. împotriva încheierii din 12 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2020.