ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4071/2019

Ședința publică din data de 18 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

La data de 30.08.2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamantul A..

Prin rezoluția din data de 31.08.2018, în temeiul art. 200 alin. (2) din C. proc. civ., Curtea a pus în vedere reclamantului să complinească lipsurile cererii de chemare în judecată, respectiv să indice domiciliul sau reședința pârâtei, obiectul cererii de chemare în judecată, prin raportare la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, urmând ca, în raport de această precizare, să achite taxa judiciară de timbru, potrivit art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin încheierea de ședință din data de 17.09.2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (3) din C. proc. civ., constatând că reclamantul nu și-a îndeplinit obligația de a preciza petitul cererii, prin raportare la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, ci a făcut referire la infracțiunea de abuz în serviciu și la răspunderea civilă delictuală, fără însă a indica explicit că solicită obligarea pârâtei la plata unei sume de bani.

Împotriva încheierii din data de 17.09.2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de reexaminare reclamantul A..

Prin încheierea de ședință din data de 29.11.2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în condițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, a dispus suspendarea judecății în cauza privind cererea de reexaminare încheiere anulare, formulată de petentul A..

Împotriva încheierii de ședință din data de 29.11.2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În cadrul cererii de recurs reclamantul a redat în integralitate prevederile art. 488 alin. (1) și (2) C. proc. civ. arătând că, obiectul cererii de recurs îl reprezintă discriminarea comisă de pârâta B. europarlamentar pe care o acuză, conform O.U.G. nr. 137/2000, art. 16 alin. (1) din Constituție, art. 10 alin. (2) CEDO, de complicitate la abuz în serviciu și infracțiuni de purtare abuzivă, conform art. 371, 368 și 369 din C. pen.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

În speță, Înalta Curte constatată că, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs trebuie să cuprindă "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, se constată că deși recurentul-reclamant a invocat dispozițiile art. 488 din Noul C. proc. civ., criticile formulate nu pot fi asimilate unor motive de casare care să poată fi încadrate în motivele prevăzute de acest text de lege.

În raport de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d), coroborate cu prevederile art. 486 alin. (3) din Noul C. proc. civ., se constată că recurentul nu combate în vreun fel argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond atunci când a suspendat pricina.

Or, invocarea pur formală a dispozițiilor art. 488 din C. proc. civ., fără arătarea în concret a eventualelor greșeli de judecată ale primei instanțe, ori elementele de nelegalitate ale încheierii recurate nu pot acoperi excepția nulității recursului.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)- e), precum și cerințele menționate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", iar la alin. (3) se menționează în mod expres că:

"Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică".

Or, în cauză nu există vreo critică adusă hotărârii pronunțate de către prima instanță.

Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, Înalta Curte va admite excepția nulității și va constata nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva încheierii din 29 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2019.