ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3491/2019

Ședința publică din data de 20 iunie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 27.05.2015 înregistrată sub nr. x/2015, reclamantul A., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea Deciziilor A.S.F. nr. 645/06.04.2015 și nr. 1836/28.11.2014.

Prin sentința civilă nr. 3026 din 16 .11.2016, Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

A dispus anularea Deciziei nr. 1836/28.11.2014 și a Deciziei nr. 645/06.04.2015 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Societatea B. S.R.L. a fost autorizată prin Decizia C.S.A. nr. 276/07.04.2008.

La data obținerii autorizației de funcționare, reclamantul A. deținea calitatea de administrator și conducător executiv al societății S.C. B. S.R.L.

Astfel, din extrasul de la Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că reclamantul A. are calitatea de administrator al S.C. B. S.R.L., având un mandat de administrator cu durată nelimitată și puteri depline de reprezentare.

Prin Decizia nr. 545/13.06.2014 s-a dispus de către A.S.F. efectuarea unui control inopinat la Societatea B. S.R.L.

În urma controlului efectuat în data de 19.06.2014 a fost întocmită Nota unilaterală nr-RG/61662/23.06.2014 în care se menționează că echipa de control s-a deplasat la sediul brokerului înscris în evidențele A.S.F, însă nu a fost găsită nicio persoană. De asemenea, se menționează că s-a încercat contactarea unui reprezentant al brokerului la numerele de telefon existente în evidențele A.S.F.

În ședința Consiliului A.S.F. din data de 24.09.2014, în urma analizării rezultatelor controlului, au fost dispuse următoarele măsuri:

- prin Decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014, reclamantul A., în calitate de director executiv/administrator al societății B. S.R.L. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2.500 RON și retragerea aprobării, pentru netransmiterea/transmiterea cu întârziere/transmiterea incompletă a unor raportări aferente anilor 2012-2013,

- prin Decizia A.S.F. nr. 1835/28.11.2014 s-a dispus sancționarea societății B. S.R.L. cu retragerea autorizației de funcționare.

Prin Decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014,reclamantul A., în calitate de director executiv/administrator al societății B. S.R.L. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2.500 RON și retragerea aprobării, pentru netransmiterea/transmiterea cu întârziere/transmiterea incompletă a unor raportări aferente anilor 2012-2013,reținându-se săvârșirea de către reclamant a contravențiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)

2

și m

3

din Legea 32/2000.

Societatea B. S.R.L. a fost autorizată prin Decizia C.S.A. nr. 276/07.04.2008 să funcționeze ca broker de asigurare.

În cuprinsul Deciziei A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 se menționează că în conformitate cu prevederile art. 39 alin 3 lit. c) din Legea 32/2000, se sancționează cu amendă în cuantum de 2500 RON reclamantul A., director general/administrator în cadrul S.C. B. S.R.L., pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 39 alin 2 lit. a), m)

2

și m

3

din Legea 32/2000.

Curtea de Apel București a reținut că Decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 este lovită de nulitate întrucât reclamantul A., în calitate de administrator al brokerului de asigurare, nu are calitatea de subiectiv activ al contravențiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)

2

și m

3

din Legea 32/2000.

Calitatea de subiect activ al contravențiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)

2

și m

3

din Legea 32/2000 o are brokerul de asigurare, deci S.C. B. S.R.L., iar nu reprezentantul legal al acesteia.

În aceste condiții emiterea Deciziei A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 are la bază o confuzie severă pe care pârâta o face între brokerul de asigurare, S.C. B. S.R.L., și reprezentantul legal al acestei persoane juridice, respectiv reclamantul A..

În cuprinsul Deciziei A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 pârâta nu indică în mod expres care este ipoteza prevăzută de art. 39 alin. (3) lit. c) din Legea 32/2000 în care se încadrează reclamantul A. în calitatea acestuia de contravenient.

Instanța de fond a reținut că răspunderea contravențională pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)

2

și m

3

din Legea 32/2000 din Legea 32/2000, poate fi angajată doar față de S.C. B. S.R.L.,în calitatea acesteia de intermediar în asigurări și/sau în reasigurări,deci societate comercială care are calitatea de broker de asigurare și/sau de reasigurare,iar nu față de reprezentantul legal al acesteia.

În esență, instanța de fond a reținut că prin Decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 pârâta a dispus în mod nelegal sancționarea contravențională a reclamantului A. pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)

2

și m

3

din Legea 32/2000, în temeiul art. 39 alin. (3) lit. c), teza a II-a din Legea 32/2000 întrucât răspunderea contravențională pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)

2

și m

3

din Legea 32/2000 din Legea 32/2000 poate fi angajată doar față de S.C. B. S.R.L.,în calitatea acesteia de intermediar în asigurări și/sau în reasigurări.

Acesta este primul motiv pentru care instanța a dispus anularea Deciziei A.S.F. nr. 1836/28.11.2014.

În subsidiar, în măsura în care se reține că reclamantul A. are calitatea de subiect activ al contravențiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)

2

și m

3

din Legea 32/2000, instanța de fond a reținut că Decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 este lovită de nulitate absolută și pentru nerespectarea de către pârâtă a prevederilor art. 39 alin. (3) lit. c) și alin. (7) din Legea 32/2000.

Instanța de fond a mai reținut că în cuprinsul Deciziei A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 nu se precizează în concret care este cuantumul amenzii contravenționale care a fost aplicată reclamantului pentru săvârșirea fiecăreia dintre cele trei contravenții prevăzute de art. 39 alin 2 lit. a), m)

2

și m

3

din Legea 32/2000, astfel încât instanța s-a aflat în imposibilitatea absolută și obiectivă de a verifica legalitatea aplicării sancțiunilor contravenționale pentru cele trei fapte contravenționale.

Or, prin Decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014, pârâta a aplicat reclamantului o sancțiune contravențională unică, globală în cuantum de 25.000 RON pentru cele trei contravenții prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)

2

și m

3

din Legea 32/2000, fără să procedeze la individualizarea sancțiunii contravenționale pentru fiecare din cele trei contravenții și apoi să aplice reclamantului amenda stabilită pentru contravenția cea mai gravă.

Așadar, a reținut instanța de fond că, Decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 este lovită de o nulitate absolută și virtuală pentru nerespectarea art. 39 alin. (3) lit. c) și alin. (7) din Legea 32/2000 întrucât instanța de judecată este în imposibilitatea absolută și obiectivă de a verifica legalitatea aplicării sancțiunii contravenționale care a fost aplicată reclamantei.

Împotriva sentinței civile recurate a formulat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, criticând-o penrtu nelegalitate și netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut recurenta că în mod greșit a reținut instanța de fond că decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 este lovită de nulitate întrucât reclamantul A., în calitate de administrator al brokerului de asigurare, nu are calitate de subiect activ al contravențiilor prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)/2 și m/3 din Legea nr. 32/2000, iar potrivit art. 39 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 32/200 printre persoanele care au calitatea de contravenient al contravențiilor prevăzute la art. 39 alin. (2) din Legea nr32/2000 nu se regăsește și persoana care are calitatea de administrator.

Persoanele semnificative sunt definite la art. 2 lit. A) pct. 11 din Legea nr. 32/2000.

Astfel, reclamantul a fost sancționat în calitatea sa de persoană semnificativă (art. 2 lit. A) pct. 11 din Legea nr. 32/2000)- conducător executiv/director general, iar nu în calitate de administrator.

A mai arătat recurenta că din interpretarea sistematică a disp. art. 2 alin. (1) și (2) din Norma pusă în aplicare prin ordinul CSA nr. 3/2009, ale art. 35 alin. (15) și ale art. 39 așin. 2 din Legea nr. 32/2000, rezultă că subiectul activ al contravenției este persoana fizică - conducătorul executiv/director general/persoana semnificativă a brokerului de asigurare.

A mai susținut recurenta că instanța de fond a reținut că reclamantul se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 39 alin. (3) lit. c) teza a II a din Legea nr. 32/2000, în sensul că amenda contravențională de la 2.500 RON la 50.000 RON, se aplică intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări, deci societăților comerciale care au calitatea de broker de asigurare și/sau de reasigurare.

Recurenta a arătat însă, că potrivit art. 39 alin. (3) teza a V-a din Legea nr. 32/2000 conducătorul sau, după caz, conducerea executivă (persoane fizice-persoane semnificative: conducători executivi/directori generali) a intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări (persoane juridice, dintre intermediarii în asigurări persoane fizice și juridice indicați la art. 2 lit. B) pct. 55 din Legea nr. 32/2000, în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ, inclusiv brokeri de asigurare) pot fi sancționați cu amendă de la 2.500 RON la 50.000 RON.

A mai criticat recurenta sentința instanței de fond, pentru greșita reținere a faptului că s-a apreciat că Decizia A.S.F. nr. 1836/28.11.2014 este lovită de nulitate absolută și pentru nerespectarea de către pârâtă a disp. art. 39 alin. (3) lit. c) și alin. (7) din legea nr. 32/2000.

Or, Legea nr. 32/2000 este legea specială derogatorie de la dreptul comun, reglementează activitatea de control și sancționare, inclusiv forma și cuprinsul actului administrativ sancționator.

Prin urmare, actul prin care se constată și aplică sancțiunea este decizia iar nu procesul-verbal de control, iar mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sunt prevăzute în legea specială.

În ceea ce privește mențiunile obligatorii pe care tebuie să le cuprindă decizia, astfel cum sunt prevăzute în legea specială, a susținut recurenta că Decizia nr. 1836/28.11.2014 cuprinde justificarea legală atât pentru faptele descrise la pct. a)-c) cât și pentru sancțiunea aplicată (art. 1 din decizie), în decizie este menționat dreptul de contestare, termenul până la care se poate depune contestația, și instanța către care trebuie adresată contestația (art. 3 alin. (1) din decizie) și, de asemenea, decizia a fost comunicată reclamantului, astfel cum s-a făcut dovada prin înscrisurile depuse la dosar.

De asemenea, recurenta, a mai susținut că în mod greșit a reținut instanța de fond că Decizia ASF nr. 1836/28.11.2014 este lovită de nulitate absolută și virtuală întrucât pârâta nu a respectat cerința prevăzută de art. 39 alin. (6) din Legea nr. 32/2000, iar instanța s-a aflat în imposibilitate absolută și obiectivă de a verifica legalitatea individualizării amenzii contravenționale pentru trei contravenții prevăzute de art. 39 alin. (2) lit. a), m)/2, m/3 din Legea nr. 32/2000.

A arătat recurenta că art. 2 alin. (1) din Normele puse în aplicare prin Ordinul CSA nr. 113118/2006, prevede că măsurile sancționatorii prevăzute de art. 39 alin. (3) din Legea nr. 32/2000, se vor aplica fie gradual, fie direct, ținându-se seama de unul sau mai multe dintre criteriile de gradualizare.

Astfel, potrivit art. 2 lit. A) pct. 11 și 11/2 din legea nr. 32/2000, dl A. este persoana semnificativă-conducătorul executiv al brokerului de asigurare, iar acceptarea acestei funcții de către acesta presupune asumarea unor respondsabilități în directă relație cu poziția deținută, cu mărimea și natura activității prestate.

Prin urmare, reclamantul în calitate de persoană semnificativă (director general), a avut funcție de coonducere și de răspundere și prin urmare a avut atribuții de control și de dispoziție privind acitivrtatea zilnică a societății.

Cu respectarea principiului gradualizării măsurilor sancționatorii a fost aplicată sancțiunea în cuantum minim prevăzut de lege de 2.500 RON, dar și sancțiunea retragerii aprobării, conf. art. 39 alin3 lit. e) și art. 39 alin. (4) din Legea nr. 32/2000.

Or, ulterior retragerii autorizații societății, acesta nu mai putea avea calitate de persoană semnificativă în sensul Legii nr. 32/2000.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, și rejudecând cauza să se dispună respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantului A..

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând probele administrate în cauză Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Prin Decizia 1836/28.11.2014 intimatul reclamant a fost sancționat, în calitate de persoană semnificativă a brokerului de asigurare B. S.R.L., pentru netransmiterea sau transmiterea cu întârziere sau incomplete a unor raportări aferente anilor 2013-2014 cu o amendă de 2500 RON și retragerea aprobării.

Faptele au fost încadrate în drept la prevederile art. 39 alin. (2) lit. a), m)

2

, și m

3

din legea nr. 32/2000.

Potrivit textelor de lege menționate (2) Constituie contravenții următoarele fapte:

"a) nerespectarea, în orice mod, a normelor adoptate conform art. 8 alin. (1), precum și a deciziilor sau avizelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emise potrivit art. 4 alin. (26) și art. 8 alin. (2);

m^2) nerespectarea obligațiilor brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare, prevăzute la art. 33 alin. (3), (4^1), (6), (7) și (14), art. 35, 36, art. 38

1

alin. (6), (12) și (14) și în normele emise în aplicare;

m^3) nerespectarea de către asigurători, reasigurători, brokeri de asigurare și/sau de reasigurare, Consiliul director al Fondului sau de conducerea entităților care organizează cursuri de calificare, pregătire și perfecționare profesională a termenelor de transmitere sau trimiterea cu date incomplete și eronate a rapoartelor, raportărilor, analizelor, documentelor și informațiilor prevăzute de prezenta lege, de normele emise în aplicarea ei sau prin decizii ori avize;"

După cum se poate observa, raportul dintre reglementările menționate este unul de la general la special. În aceste condiții, faptele reținute în sarcina intimatului recurent nu pot fi încadrate la toate trei articolele menționate întrucât s-ar încălca principiul ne bis in idem. Contravențiile cu un grad mai mare de specializare absorb în conținutul lor contravențiile mai generale, acestea din urmă rămânând incidente doar în situațiile în care nu există normă specială.

Faptele reținute prin decizia atacată au un conținut omogen și nu puteau fi încadrate decât la prevederile art. 39 alin. (2) lit. m)

3

din Legea nr. 32/2000.

Referitor la textul de lege menționat se constată că prin această prevedere se sancționează nerespectarea de către asigurători, reasigurători, brokeri de asigurare și/sau de reasigurare, Consiliul director al Fondului sau de conducerea entităților care organizează cursuri de calificare a unor obligații. Prin acest text de lege nu se sancționează fapta omisivă a unei persoane semnificative ci fapta omisivă a persoanelor menționate în mod expres în articol.

Coroborarea pe care o propune recurenta în sensul că, în condițiile în care, potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din normele privind forma și conținutul raportărilor financiare și tehnice puse în aplicare prin Ordinul CSA 3/2009 persoana semnificativă răspunde atât de realitatea cât și de exactitatea datelor cuprinse în raportări și de respectarea termenului de transmitere a acestora rezultă că sancțiunea pentru contravenția prevăzută de art. 39 alin. (2) lit. m)

3

se aplică persoanei semnificative nu poate fi primită. Nu este posibil ca pe calea normelor emise de autoritatea de reglementare să se modifice subiectul activ al unei contravenții reglementate printr-o lege, autoritatea de reglementare neavând o astfel de competență. De asemenea, mențiunea potrivit căreia persoanele semnificative răspund de modul de întocmire a raportărilor nu poate fi interpretată în sensul că răspund contravențional.

De altfel, se observă că atunci când legiuitorul a dorit să stabilească răspunderea în sarcina unui organ de conducere din cadrul societății a precizat acest lucru în mod expres, așa cum a făcut-o, de altfel, chiar în articolul citat unde a menționat consiliul director al fondului și conducerea entităților care organizează cursuri de calificare. Dacă ar fi dorit ca pentru brokerul de asigurări să răspundă persoana semnificativă ar fi precizat acest lucru în cadrul normei prin care a reglementat contravenția.

Cât privește alin. (3) din art. 39 lit. c), acesta prevede că "(3) Săvârșirea cu intenție sau din culpă, prin comisiune sau omisiune, a vreuneia dintre faptele prevăzute la alin. (2) se sancționează cu:

c) amendă aplicabilă: asigurătorilor/reasigurătorilor, de la 5.000 RON la 100.000 RON; intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări, de la 2.500 RON la 50.000 RON; agenților de asigurare, persoane fizice, subagenților și agenților de asigurare subordonați, persoane fizice, de la 500 RON la 1.000 RON; conducătorilor entităților care organizează cursuri de calificare, pregătire și perfecționare profesională, de la 1.000 RON la 10.000 RON; membrilor consiliului de administrație și/sau directoratului și/sau ai consiliului de supraveghere, ai conducerii executive, ai conducătorilor activităților de asigurări de viață și de asigurări generale, în cazul asigurătorilor cu activitate compozită, ai persoanelor desemnate în funcții de conducere specifice domeniului asigurărilor, care vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi, conducătorului sau, după caz, conducerii executive a intermediarilor în asigurări și/sau în reasigurări, persoane juridice și membrilor Consiliului director al Fondului, de la 2.500 RON la 50.000 RON;"

Textul citat nu stabilește subiecții activi ai contravențiilor reglementate la alin. (2) ci se aplică de la caz la caz, în funcție de prevederile cuprinse în norma de incriminare. De altfel, în această enumerare nu se regăsește persoana semnificativă astfel încât sancționarea intimatului reclamant în calitate de persoană semnificativă a brokerului de asigurare nu își găsește temeiul nici în acest text.

În aceste condiții soluția instanței de fond de anulare a actelor atacate se justifică cel puțin din perspectiva primului motiv de nulitate reținut de aceasta, nemaifiind utilă analizarea celui de al doilea motiv referitor la modalitatea de stabilire a sancțiunii.

Pentru toate aceste motive Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Pentru toate aceste considerente conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței civile nr. 3026 din 16 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 iunie 2019.