ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3175/2020

Ședința publică din data de 7 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanta Compania Națională "A." în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico-Financiara, a solicitat instanței anularea Dispoziției obligatorii nr. 231604/01.07.2016 întocmită de Direcția Generală de Inspecție Economico - Financiară, structură din cadrul Ministerului Finanțelor Publice în urma inspecției economico-financiare desfășurate cu intermitențe în perioada 17.02.2016-23.04.2016 și 07.06.2016-28.06.2016 și a măsurilor instituite prin acest act administrativ precum și a Raportului de inspecție economico-financiara nr. 5052/01.07.2016 încheiat de inspectori din cadrul Direcției Generale de Inspecție Economico -Financiară cu ocazia unei acțiuni de inspecție economico-financiara la Compania Națională "A." S.A., act ce a stat la baza întocmirii Dispoziției obligatorii nr. 231604/01.07.2016, și a Deciziei nr. 78/P/08.11.2016 emisă în soluționarea plângerii prealabile formulate împotriva actelor administrative atacate prin prezenta acțiune.

Reclamanta a solicitat instanței să dispună anularea în tot a actelor administrative contestate și pe cale de consecință a măsurilor instituite prin acestea.

Prin sentința civilă nr. 2321 din 14 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională A. S.A în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico-Financiară.

Împotriva sentinței civile nr. 2321 din 14 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta Compania Națională A. S.A. criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Recursul vizează soluția de respingere a acțiunii formulată de reclamanta-recurentă Compania Națională A. S.A. și de menținere a actelor contestate, respectiv a raportului de inspecție economico-financiară nr. 5052 din 1 iulie 2017 a dispoziției obligatorii nr. 231604/1.07.2016 și a Deciziei nr. 78/P/8.11.2016 emise în soluționarea plângerii prealabile împotriva actelor administrative contestate.

După expunerea situației de fapt, recurenta-reclamantă invocă în cadrul recursului motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă faptul că sentința atacată prin care s-a respins ca nefondată acțiunea cuprinde motive contradictorii pe situația de fapt și în ceea ce privește consecințele juridice ale raportului de inspecție economico-financiară.

În cadrul acestui motiv de casare se susține că prima instanță nu a analizat corect condițiile existenței unei fapte prejudiciabile de natură a produce un prejudiciu material în condițiile în care recurenta-reclamantă arată că depășirea plafonului de cheltuieli a fost determinată de împrejurări obiective și de executarea unor dispoziții din contractul de mandat.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă interpretarea și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește analiza legalității actelor financiare contestate atât în ceea ce privește condițiile de formă, cât și în ceea ce privește contestările pe fond, inclusiv poziția exprimată de recurenta-reclamantă în calitate de societate contestată.

În raport de dispozițiile art. 19 alin. 4 coroborat cu art. 21 alin. 2 din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare se invocă faptul că raportul de inspecție economico-financiară nu cuprinde și opinia motivată în fapt și în drept cu privire la punctul de vedere al operatorului economic vizat.

În ceea ce privește aspectele de fond reținute se arată că prima instanță a plecat de la o premisă eronată inclusiv în ceea ce privește aprecierea consecințelor patrimoniale ale faptelor reținute în sarcina reclamantei.

Recurenta-reclamantă arată faptul că prima instanță a plecat de la premisa greșită a existenței unui prejudiciu prin faptul că au fost depășite bugetele de venituri și cheltuieli aprobate. Aceasta în condițiile în care prima instanță nu a verificat dacă aceste cheltuieli au adus un prejudiciu sau dacă au fost necesare și utile fiind deductibile fiscal conform art. 21 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003.

În cadrul acestui motiv se invocă faptul că prima instanță nu a analizat condițiile existenței unui prejudiciu în cauză în lipsa unui prejudiciu cert nefiind aplicabile dispozițiilor art. 21 alin. 5 din O.U.G. nr. 94/2011.

În cadrul acestui motiv de recurs se arată pe fiecare categorie de cheltuieli faptul că acestea au fost necesare, iar în cauză nu sunt îndeplinite condițiile antrenării răspunderii patrimoniale a salariaților în ceea ce privește amenzile aplicate în data de 24.06.2016 pentru încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 26/2013.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea ca nelegale a actelor contestate.

La dosar, intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs invocate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reține existența unor motive contradictorii de natură a invalida legalitatea sentinței atacate prin care a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare acțiunea reclamantei.

Curtea constată că sentința atacată cuprinde o motivare legală, clară în fapt și în drept atât în ceea ce privește situația de fapt cât și în ceea ce privește apărările formulate de ambele părți pe litigiul dedus judecății, atât în ceea ce privește calificarea juridică a faptelor cât și aprecierea existenței unui prejudiciu față de constatările sentinței atacate corespunde exigențelor prevăzute de art. 425 lit. b) C. proc. civ., fiind posibilă exercitarea controlului de legalitate pe calea recursului declarat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor de drept material incidente în ceea ce privește stabilirea situației de fapt, a situației premisă care a determinat încheierea actelor de control respectiv depășirea cheltuielilor bugetare aprobate și a existenței sau nu a unui prejudiciu care a respins măsurile de recuperare dispuse.

Curtea constată că prima instanță a analizat aspectele de nelegalitate de formă și de fond invocate cu privire la dispoziția obligatorie nr. 231604/1.07.2016 prin care au fost stabilite în sarcina reclamantei cele 5 măsuri contestate.

Recurenta-reclamantă reia în recurs toate criticile de nelegalitate pe dispoziția obligatorie din 1.07.2016, Curtea apreciind că dispozițiile de drept material incidente au fost corect interpretate și aplicate de prima instanță.

În ceea ce privește lipsa unui punct de vedere al organului de inspecție în raport de dispozițiile art. 19 alin. 4 coroborat cu dispozițiile art. 21 alin. 2 din O.U.G. nr. 94/2011, Curtea apreciază că acest aspect nu este un motiv de nulitate din punct de vedere formal. Aceasta în condițiile în care dispoziția obligatorie și raportul de inspecție economico-financiară cuprind constatările echipei de control și punctul de vedere al reclamantei.

Iar în cauză recurenta a contestat Dispoziția obligatorie nr. 231604/1.07.2016 fiind emisă Decizia nr. 78/P/8.11.2016 privind soluționarea plângerii prealabile, acte contestate în prezenta cauză.

În ceea ce privește aspectul de nelegalitate privind reținerea unei premise greșite de către prima instanță în ceea ce privește obiectul actelor contestate. Curtea apreciază că prima instanță a stabilit corect în sensul că plecând de la o realitate necontestată și anume depășirea bugetului de cheltuieli aprobate companiei pentru perioadele menționate în actele de control și în consecință legalitatea motivelor de remediere dispuse în sarcina reclamantei.

În mod corect prima instanță a constatat că prin dispoziția obligatorie nu s-au stabilit persoane vinovate concrete pentru recuperarea prejudiciului constatat ci s-a stabilit că reclamanta are obligația de a efectua demersuri de recuperare a sumelor care reprezintă depășirea cheltuielilor bugetare aprobate.

În cauză nu poate fi reținut aspectul de nelegalitate privind neanalizarea cauzelor obiective invocate de reclamantă ca motive ale depășirii bugetului aprobat și aspectul privind inexistența vinovăției persoanelor și a lipsei unui prejudiciu material cauzat societății.

Aceste aspecte au fost analizate de instanță și înlăturate în parte motivat, în sensul că starea de necesitate invocată cu privire la incendiul de la Clubul "Colectiv" din noiembrie 2015 nu poate forma obiectul verificării în prezenta cauză care are ca obiect legalitatea celor 5 măsuri cuprinse în Dispoziția obligatorie nr. 231604/1.07.2016.

Legalitatea celor 5 măsuri cuprinse în Dispoziția obligatorie nr. 231604/1.07.2016 a fost verificată în concret de prima instanță plecând e la situația de fapt necontestată.

În cauză au fost încălcate de recurenta-reclamantă dispozițiile art. 10 (1) lit. a) și b) din O.G. nr. 26/2013 deoarece din execuția bugetului de venituri și cheltuieli aferente anului 2015 rezultă că reclamanta-recurentă a înregistrat cheltuieli de natură salarială cu 16,85 mii mai mari decât nivelul cheltuielilor de natură salarială aprobat prin bugetul de venituri și cheltuieli.

În recurs recurenta-reclamantă nu invocă critici noi privind măsurile de la pct. 1-5 contestate ci solicită reaprecierea situației de fapt, corect constatate de prima instanță, de către instanța de recurs. Dar în cauză analiza primei instanțe a fost corectă și incidența prevederilor art. 14 alin. 1 din O.G. nr. 26/2013 legal constatate, recurenta având obligația să întreprindă demersuri de identificare a tuturor persoanelor responsabile, a gradului de vinovăție, precum și a modalităților de recuperare a sumelor ce depășesc prevederile bugetare aprobate în vederea reîntregirii bugetului societății.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Compania Națională A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2321 din 14 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iulie 2020.