ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3122/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat, in contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Navodari, obligarea paratei la plata sumei de 3559 RON reprezentând taxa de poluare, a dobânzii legale aferente sumei, cu cheltuieli de judecata. Prin sentința civilă nr. 4799/19.12.2013 Tribunalul Constanța a respins acțiunea ca nefondată. Împotriva hotărârii menționate a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/14.05.2014.

Hotărârea atacată Prin decizia civilă nr. 39/CA din 25 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă sesizarea și s-a constatat perimat recursul în contencios administrativ declarat de recurenta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 4799/19.12.2013 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2013 în contradictoriu cu intimata pârâtă - D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Constanța - Serviciul Fiscal Orășenesc Năvodari, intimat chemat în garanție - Administrația Fondului pentru Mediu.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 39/CA din 25 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia.

Apărările formulate în cauză Intimata pârâtă - D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Constanța - Serviciul Fiscal Orășenesc Năvodari și intimata-chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu nu au formulat întâmpinări în cauză.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 21 martie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 21.03.2019, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 21.03.2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 23.09.2019. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.