ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1622/2020

Ședința publică din data de 12 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 20.01.2017, Tribunalul București, secția a II -a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea unei secții civile a Tribunalului București și a dispus trimiterea dosarului secției specializate competente.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamanta A..

Prin încheierea din data de 07.10.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata apelului declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva încheierii pronunțate la data de 20.01.2017 de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 în contradictoriu cu intimații-pârâți B., C. și Primăria Corbeanca, pentru lipsa părților.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs apelanta-reclamantă A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a invocat o serie de critici cu privire la modul în care este soluționată cererea sa având ca obiect anularea sentinței civile nr. 4447/2013 a Judecătoriei Giurgiu și obligarea pârâților la plata către reclamantă a unei sulte rezultată dintr-o dezbatere succesorală.

Analizând criticile expuse de recurent, în raport cu dispozițiile incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Din actele și lucrările dosarului se constată că recurentul-reclamant nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 223 alin. (3) C. proc. civ.

Conform art. 223 C. proc. civ.:

"Art. 223. - (1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente,se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă."

Instanța de fond a reținut cu just temei faptul că niciuna dintre părțile cauzei nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, așa cum impun dispozițiile citate ale art. 223 alin. (3) teza finală C. proc. civ., precum și cele ale art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ.

Or, atâta timp cât niciuna dintre părți, legal citate, nici nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nici nu a cerut în scris judecarea în lipsă, în mod corect a fost reținută incidența dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 411. - (1) Judecătorul va suspenda judecata: […] 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reține că încheierea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. prin mandatar D. împotriva încheierii din data de 7 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2020.