ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1595/2020

Ședința publică din data de 12 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08.04.2019 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, desființarea rezoluției de clasare din data de 08.01.2019, pronunțată de Inspecția Judiciară în privința sesizării disciplinare nr. x formulate la adresa unor judecători ai Curții de Apel București cu atribuții în materia repartizării aleatorii.

2.1. Hotărârea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 137/2019 din data de 24 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că potrivit art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004:

"Rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare (...)."

S-a mai reținut că reclamanții au înregistrat contestația la Curtea de Apel Constanța, în temeiul art. 127 alin. (2) C. proc. civ., ce prevede că în cazul cererii introduse împotriva unui judecător, care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

S-a apreciat că aceasta reprezintă o normă derogatorie de la regula competenței teritoriale absolute și că cererea reclamanților vizează procedura de repartizare aleatorie a dosarelor la Curtea de Apel Constanța, suspectându-se o intervenție neautorizată asupra repartizării dosarelor lor înregistrate sub nr. x/2018 și y/2018, fără a se indica anumite persoane care ar fi implicate în procedura de repartizare.

Curtea de Apel Constanța a mai reținut că reclamanții au precizat că nu înțeleg să cheme în judecată anumiți judecători, fiind implicate 58 de persoane în repartizarea dosarelor la Curtea de Apel București, iar pârâta a apreciat că nu se impune, în raport de aspectele învederate în sesizare, introducerea în cauză a persoanelor cu atribuții în repartizarea aleatorie a dosarelor.

Prin urmare, instanța a apreciat că ipoteza avută în vedere de textul derogatoriu al art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. nu se regăsește în cauză, norma fiind de strictă interpretare, astfel că reclamanții nu pot alege o altă instanță decât cea căreia legiuitorul i-a acordat competența teritorială exclusivă.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 15 din data de 10.01.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale, declinând competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, în favoarea Curții de Apel Constanța, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut dispozițiile art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, precum și art. 127 alin. (2) C. proc. civ., dar a apreciat că, întrucât în procedura repartizării dosarelor la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sunt implicați și judecători, chiar dacă aceștia nu au fost nominalizați în sesizarea adresată Inspecției Judiciare, dispozițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt aplicabile, de vreme ce rațiunile avute în vedere de legiuitor la edictarea acestui text de lege, și anume înlăturarea competenței de soluționare a unei cauze în care este implicat cel puțin un judecător, se regăsesc în speță.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei.

Reclamanții A. și B. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, desființarea rezoluției de clasare din data de 08.01.2019, pronunțată de Inspecția Judiciară în privința sesizării disciplinare nr. x formulate la adresa unor judecători ai Curții de Apel București cu atribuții în materia repartizării aleatorii.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

(2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Examinând dispozițiile legale în materia competenței teritoriale de soluționare a cauzei, Înalta Curte constată că acestea vizează ipotezele în care judecătorii au calitatea de reclamant sau de pârât.

Rațiunea acestei norme rezidă în înlăturarea oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții și asigurării "egalității de arme" între reclamant și pârât, într-un litigiu în care reclamantul sau pârâtul judecător activează în cadrul instanței învestite cu soluționarea cauzei.

Astfel fiind, se constată că dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. instituie un caz de prorogare legală a competenței teritoriale după calitatea persoanei, derogând, în mod expres, de la normele ce stabilesc competența teritorială în mod uzual pentru cauzele având un anumit obiect, din rațiuni ce privesc asigurarea imparțialității judecătorului chemat să soluționeze cauza, rațiuni ce au prioritate, potrivit noii reglementări procedurale.

Or, în speță, judecătorii Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu au fost chemați în judecată, în calitate de pârâți, astfel că nu se pune problema aplicării dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ.

O asemenea soluție se impune și din perspectiva caracterului derogatoriu al art. 127 C. proc. civ. de la norma comună în materie de competență teritorială, astfel că aplicarea sa este limitată strict la situațiile avute în vedere de către legiuitor.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții B. și A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2020.