ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 669/2020

Ședința publică din data de 18 martie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 17.08.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B. a solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 1.035.443,80 RON, reprezentând garanție de bună execuție pentru lucrările de construire efectuate în localitățile Roman, Buhuși, Mizil, Urziceni și Pătârlagele, precum și a dobânzii legale aferente calculate de la data punerii în întârziere.

Prin sentința civilă 1635/2017 Tribunalul Ilfov a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel A. S.R.L. prin lichidator judiciar D..

Prin decizia civilă nr. 1438 din 19 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins apelul.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A. S.R.L. prin lichidator judiciar D..

Recurenta invocă art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și susține că decizia atacată este nelegală întrucât respingând apelul cu argumentul că judecătorul fondului nu a primit practic niciun fel de explicații care să permită deducerea unei alte cauze juridice decât cea aparentă indicată de parte, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea unor principii fundamentale care guvernează procesul civil.

În virtutea rolului activ instanța trebuia să califice acțiunea nu după natura termenilor folosiți de recurentă ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii.

Solicită recurenta să se aprecieze că, dând eficiență regulilor ce guvernează dreptul de dispoziție al părții de a stabili cadrul procesual, instanța a aplicat greșit art. 9 C. proc. civ. care prevede că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile sau apărările părților. Posibilitatea stabilirii de către părți a cadrului procesual se referă numai la persoanele chemate în judecată și nu la faptul dacă este indicat un temei juridic corect în raport de obiectul cauzei.

Recurenta invocă și incidența art. 488 pct. 6 C. proc. civ. susținând că argumentele reținute sunt contradictorii întrucât, pe de o parte, se susține că partea nu a putut dispune cu privire la temeiul de drept aplicabil deoarece a precizat că înțelege să invoce răspunderea civilă delictuală, iar pe de altă parte, nu se motivează de ce consideră că instanța nu avea obligația instituită de art. 22 C. proc. civ. de a restabili calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății chiar dacă a partea a precizat un temei juridic eronat în raport cu obiectul cererii.

În opinia recurentei, decizia criticată este nelegală întrucât instanța a utilizat dispozițiile legale ca pe o formă de sancționare a erorilor de încadrare juridică săvârșite de recurentă și nu a stăruit pentru aflarea adevărului prin toate mijloacele legale în scopul pronunțării unei soluții temeinice și legale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, a fost declarat în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, însă este nul, întrucât dezvoltarea criticilor formulate din cuprinsul cererii de recurs nu fac posibilă încadrarea acestora în cazurile reglementate de punctele 1- 8 ale textului art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.. a depus un punct de vedere la raport, prin care a susținut că recursul nu este nul, concluzia raportului nefiind justificată.

De asemenea, intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a depus un punct de vedere prin care a achiesat la concluziile raportului.

Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru, la data de 18 martie 2020, fără citarea părților, pentru analizarea admisibilității în principiu a recursului.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului invocată de către intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L., în conformitate cu prevederile art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., asupra căreia a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Astfel, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de textul legal mai sus evocat.

Recurenta-reclamantă și-a încadrat recursul în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., care se referă la situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din această perspectivă, analizând critica referitoare la încălcarea unor principii care guvernează procesul civil, a prevederilor art. 9 C. proc. civ., instanța supremă constată că recurenta s-a limitat la a reitera faptul că judecătorul, conform rolului activ prevăzut de art. 22 C. proc. civ., trebuia să schimbe încadrarea juridică a acțiunii chiar dacă încadrarea în drept era făcută de către reclamantă, trimiterea la textul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. fiind goală de substanță și fiind apreciată ca pur formală.

Motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii recurate, iar nu doar reiterarea susținerilor de la judecata în instanța de prim control judiciar devolutiv. Prin urmare, toate susținerile recurentei prezentate drept motive de recurs care nu conțin critici în sens propriu asupra deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel și care și-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată, nu pot constitui o motivare legală a recursului.

Din analiza motivelor expuse de recurentă nu se pot desprinde greșelile identificate și imputate instanței de apel și nici încadrarea acestora în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, nu se poate considera că afirmațiile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.. Acestea trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanța de apel în legătură cu dispozițiile legale menționate, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată și nu se dezvoltă motivele de nelegalitate. Aceasta este situația în speță, din moment ce susținerile recurentei vizează netemeinicia afirmată a soluției de respingere a cererii de chemare în judecată, soluție menținută în apel.

Criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condițiile art. 489 alin. (2), (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenta-pârâtă nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de către intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., împotriva deciziei civile nr. 1438 din 19 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de către intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., împotriva deciziei civile nr. 1438 din 19 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2020.