ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1539/2020

Ședința publică din data de 30 iulie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost suspendată judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de ședință din data de 17.10.2019 pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios administrativ și fiscal în Complet Specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. ARDEAL S.R.L., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2) C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs A., cerere ce a fost înaintată spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În susținerea cererii de recurs, recurentul s-a referit la situația de fapt, fără a aduce critici de nelegalitate cu privire la măsura suspendării cauzei luată prin încheierea atacată.

Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepția nulității recursului, o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d), cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Condiția impusă de textul de lege privind dezvoltarea motivelor de recurs implică precizarea expresă a criticilor hotărârii atacate și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte constată că recurentul nu a indicat niciun temei de drept iar din cuprinsul cererii de recurs nu rezultă modul în care instanța ar fi încălcat dispozițiile privind suspendarea cauzei pentru lipsa părților.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punct de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

Astfel, deși recurentul invocă nelegalitatea hotărârii din perspectiva încălcării dispozițiilor legale privind suspendarea cauzei, nu argumentează încălcarea legii ci faptul că i-a fost imposibil să fie prezent la termenul de judecată or, o astfel de susținere nu constituie o critică de nelegalitate. Legea procesuală conține remedii pentru situația în care părțile nu se pot prezenta la termenul de judecată. Un astfel de remediu este reprezentat de trimiterea la dosar a unei cereri de judecată în lipsă, procedură însă de care recurentul nu a uzat.

În motivarea încheierii de suspendare instanța a reținut incidența art. 411 alin. (2) C. proc. civ. având în vedere că la termenul de judecată, cu procedura de citare legal îndeplinită, niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea în lipsă, situație în care instanța a fost obligată să dispună suspendarea cauzei având în vedere că desfășurarea procesului este reglementată prin reguli stricte de procedură. Astfel, continuarea procesului în condițiile în care niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea în lipsă ar fi constituit o încălcare a principiului disponibilității având drept consecință anularea hotărârii pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, Înalta Curte va admite excepția nulității și va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 27 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata S.C. ARDEAL S.R.L

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 27 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata S.C. ARDEAL S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iulie 2020.