ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1510/2020

Ședința publică din data de 29 iulie 2020

Analizând actele dosarului și încheierea atacată, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă 15.10.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la comunicarea către reclamant a unui exemplar de pe contractul individual de muncă încheiat de părți.

Prin sentința nr. 423/12.03.2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea din 23.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a fost suspendată judecata cauzei pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, A. a declarat recurs, solicitând casarea sa și repunerea cauzei pe rol, fără a indica temeiul de drept.

În cadrul unei motivări succinte, recurentul a arătat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, în condițiile în care, prin răspunsul la întâmpinare, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Recursul a fost admis în principiu la 17.06.2020, stabilindu-se termen în ședință publică, în vederea soluționării.

Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Chestiunea de drept supusă analizei vizează luarea greșită a măsurii suspendării judecății cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.".

Scopul măsurii suspendării este de a sancționa cu întreruperea judecății cauzei conduita procesuală a părților, constând în nepreocuparea efectivă pentru cursul judecății.

Dispozițiile art. 223 C. proc. civ. prevăd că "(1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel. (2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă."

În cauză, la apelul făcut în ședința publică din 23.09.2019 instanța de apel a constatat că niciuna dintre părțile legal citate nu s-au înfățișat în instanță și, apreciind că acestea nu au solicitat judecata în lipsă, a dat eficiență art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dispunând suspendarea judecății cauzei.

Această măsură a ignorat însă mențiunile din cererea de apel, răspunsul la întâmpinare și din notele scrise depuse la 23.09.2020, în care reclamantul-apelant indicase prevederile art. 223 C. proc. civ., care reglementează judecarea cauzei în lipsa părților, context în care instanța era obligată să pășească la judecată, neputând dispune suspendarea voluntară a cauzei.

Având în vedere această împrejurare, în mod nelegal instanța de apel a dispus suspendarea judecății cauzei pentru lipsa nejustificată a părților, nefiind întrunite condițiile impuse de textul de lege sub acest aspect.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că au fost aplicate în mod greșit dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 496 și art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa încheierea și va trimite cauza curții de apel, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 23.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Casează încheierea atacată și trimite cauza curții de apel pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 iulie 2020.