ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 559/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul A. - Birou de Mediator a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul de Mediere, B., C., D., F. și G., ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

- anularea Hotărârii nr. 3956/01.09.2013, precum și a tuturor actelor premergătoare din acest dosar, ca nelegale și netemeinice;

- suspendarea hotărârii atacate în conformitate cu art. 41 alin. (2);

- să se constate că sancțiunea este prea aspră și, dacă se constată că totuși există o vină, să fie sancționat în conformitate cu fapta săvârșită;

- plata daunelor morale în sumă de 5 miliarde RON;

- plata cheltuielilor de judecată și a altor cheltuieli cu acest dosar;

- sechestru judiciar pe bunurile mobile și imobile, până la pronunțarea unei sentințe definitive și irevocabile.

Prin Sentința civilă nr. 618 din 24 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de autoritatea pârâtă, ca nefondată;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B., C., D., F. și G. și, în consecință, a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins acțiunea formulată de reclamantul A. - Birou de Mediator, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Mediere, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 3956/1.09.2013, emisă de pârât, ca fiind rămasă fără obiect.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. - Mediator autorizat, invocând dispozițiile art. 488 și urm. din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că instanța a interpretat greșit, a schimbat natura actului juridic și a reținut o altă situație de fapt decât cea cu care a fost învestită, pronunțându-se pe forma de exercitare a profesiei, respingând acțiunea reclamantului A. - Birou de mediator, când de fapt acțiunea a fost modificată, completată și precizată în conformitate cu dispozițiile art. 204 C. proc. civ., reclamantul fiind A. - Mediator autorizat, acesta fiind un temei de nulitate a hotărârii.

Arată recurentul că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, că instanța a refuzat să țină cont de dispozițiile art. 40 alin. (2) teza a 2-a din Legea nr. 192/2006, că membrii Comisiei de disciplină sunt numiți prin hotărâre a Consiliului de mediere și nu prin Decizie administrativă, respectiv Decizia Administrativă nr. 102 A/01 08 2013, decizie care nu exista la data audierii, întocmită pro cauza, că, dacă ar fi existat, ar fi fost prezentată ca dovadă, de unde rezultă că înlocuirea unui membru s-a făcut cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale, comisia fiind nelegal constituită, ceea ce conduce la nulitatea absolută a actelor emise, temei de nelegalitate a hotărârii pronunțate.

Recurentul mai arată că instanța nu s-a pronunțat pe dovezile sale, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în sensul că nu a făcut nicio referire în considerentele hotărârii la faptul că cererea de informare privind avantajele medierii, cerere prealabilă, nu reprezintă efectiv o mediere, sau dacă reprezintă o atingere adusă probității profesionale sau nerespectarea condițiilor de neutralitate, imparțialitate și confidențialitate.

Se mai arată în motivele de recurs că instanța a omis de la cercetare și nu a făcut nicio referire cu privire la fapta săvârșită sau nesăvârșită, care ar fi condus la o altă soluție, respectiv admiterea cererii și nu a arătat motivele pentru care le-a înlăturat.

Susține recurentul că instanța a refuzat să țină cont de motivele de nelegalitate pe care le-a prezentat, respectiv de faptul că nu există Hotărârea Consiliului Medierii pentru cei prezenți în Comisia de disciplină, a refuzat să țină cont și să se pronunțe cu privire la încălcarea dreptului la apărare pentru faptul că nu a motivat și argumentat de ce au fost înlăturate aceste probe, înscrisuri conținute în dosarul cauzei.

Concluzionează recurentul că instanța a refuzat să se pronunțe pe probele sale, a omis să motiveze cererile reclamantului, a motivat parțial și greșit hotărârea, motivare contradictorie și străină de natura pricinii, a modificat cererea, iar hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cu încălcarea unor reguli de procedură, astfel că greșită soluționare a cererii conduce la casarea sentinței și rejudecarea fondului.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs invocate și dezvoltate în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinarea formulată în cauză, precizând faptul că cererea de recurs se întemeiază pe motivele prevăzute de art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Recurentul a invocat în mod generic prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ., fără să-și sistematizeze criticile în raport cu motivele de recurs menționate.

În privința primului motiv de recurs invocat, cel prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., se constată că acesta este nefondat.

Astfel, potrivit motivului prevăzut la pct. 6 al art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Într-adevăr, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Or, în conținutul cererii de recurs nu au fost identificate susțineri referitoare la faptul că hotărârea pronunțată nu ar corespunde cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ. sau la existența unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

De asemenea, din analiza considerentelor hotărârii atacate se consideră că aceasta a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pentru că au fost indicate motivele pentru care au fost admise și cele pentru care au fost respinse susținerile reclamantului sau pârâților.

Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentului-reclamant, că instanța de fond a înfățișat într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii reclamantului.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că susținerile recurentului se circumscriu exclusiv motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia este nelegală hotărârea dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, se constată că recurentul, în cadrul acestui motiv de recurs, nu a indicat normele de drept material care ar fi fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de fond.

Astfel, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurentul-reclamant reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin cererea de chemare în judecată, fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată.

Înalta Curte apreciază că nici criticile recurentului-reclamant vizând pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material nu sunt întemeiate.

În cauză, prin petițiile înregistrate la Consiliul de Mediere sub nr. x/28.05.2013 și nr. x/24.07.2013, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București a sesizat Consiliul de Mediere referitor la încălcarea unor dispoziții legale de către mediatorul autorizat A. și, drept urmare, în raport de dispozițiile art. 40 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 192/2006, modificată și completată, Consiliul de Mediere a început procedura prevăzută de Regulamentul de Organizare și Funcționare a Consiliului de Mediere.

În vederea cercetării aspectelor sesizate de petentă, s-a procedat la constituirea comisiei de disciplină prin Hotărârea nr. 3501/20.07.2013, iar președintele Consiliului de Mediere a emis Decizia administrativă 101 A/1.08.2013, prin care au fost conexate cele două plângeri formulate de Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București împotriva reclamantului.

Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că nu pot fi reținute argumentele reclamantului potrivit cărora au fost încălcate dispozițiile legale privind constituirea comisiei de disciplină, având în vedere că a fost emisă și Decizia administrativă nr. 102A/1.08.2013, prin care s-a dispus înlocuirea președintelui comisiei de disciplină cu un alt membru al comisiei de disciplină, comisie validată de Consiliul de Mediere.

Astfel, în ceea ce privește argumentul reclamantului referitor la nelegalitatea constituirii comisiei de disciplină, în mod corect a reținut curtea de apel împrejurarea că hotărârea de constituire nu are caracter public, aceasta fiind pusă la dispoziția părților prezente la ședința de audiere pentru a fi studiată.

Or, astfel cum s-a reținut în considerentele hotărârii atacate, toate aspectele sesizate au fost consemnate în procesul-verbal încheiat cu ocazia cercetării disciplinare a reclamantului, acesta fiind convocat în vederea audierii, semnând personal la data de 23.07.2013 și la data de 29.07.2013, cercetarea disciplinară având în vedere două plângeri formulate împotriva mediatorului.

În opinia instanței de fond, însușită și de instanța de control judiciar, aspectele de nelegalitate invocate de reclamant nu au fost probate, acesta făcând considerații generale referitoare la nulitatea absolută a hotărârilor incomplete și a deciziilor de constituire a comisiei de disciplină, susținând fără temei că nu avea un mandat valabil comisia de disciplină, că a lipsit mandatul președintelui Comisiei de disciplină, că a fost încălcat dreptul său la apărare, că lipsesc dovezile privind faptele imputate reclamantului.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că aspectele de nelegalitate invocate de reclamant nu sunt confirmate de probe, iar sancțiunea aplicată acestuia corespunde dispozițiilor Legii nr. 192/2006 și Regulamentului de Organizare și Funcționare a Consiliului, având în vedere și numărul de abateri săvârșite și care au fost descoperite pe parcursul cercetării disciplinare.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este legală, fiind motivată și dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. - mediator autorizat împotriva Sentinței civile nr. 618 din 24 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2016.

Procesat de GGC - GV