ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1565/2019

Ședința publică din data de 1 octombrie 2019

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

În drept, au fost invocate prevederile art. 194, art. 453 C. proc. civ., ale art. 1170, art. 1349 și ale art. 1373 și următoarele C. civ.

La 16 noiembrie 2016, reclamanta A. S.R.L. Brăila a precizat că valoarea patrimonială a litigiului este de 5.981.853,84 RON, echivalentul sumei de 1.467.363,74 USD, rezultată din conversia USD-LEU, la cursul BNR din 24 iunie 2016.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut că, pentru dovedirea împrejurărilor cauzei, a solicitat instanței de apel administrarea probei cu martori, care ar fi putut dovedi că pârâta B. S.A. a avut atitudinea unei bănci confirmatoare și chiar a creat convingerea că procedurile și inclusiv primirea prețului sunt conforme și că nu vor exista probleme.

În continuare, s-a arătat că implicarea părților în derularea unui acreditiv documentar trebuie să fie efectivă, reală și să se depună toate diligențele pentru finalizarea procedurii.

Or, în cauză, pârâta a avut o atitudine mai mult decât pasivă, însă mult prea activă în a oferi consiliere și a o sfătui pe reclamantă în mod repetat să procedeze la descărcarea mărfii.

A susținut recurenta că pasivitatea pârâtei derivă din împrejurarea că aceasta nu a făcut verificările necesare privind banca emitentă a acreditivului, care se pare este o bancă fantomă. Mai mult decât atât, nu a întreprins nimic în momentul în care s-a declarat imposibilitatea transferului de bani, datorită faptului că nu poate aloca corespondentul USD al B..

Această stare de pasivitate a pârâtei, a arătat recurenta, a condus la un prejudiciu produs reclamantei, iar susținerile învederate sub acest aspect ar fi fost demonstrate în cazul în care nu ar fi fost respinsă solicitarea audierii martorului propus.

Practic, intimata-pârâtă a dat o dovadă de neglijență nepermisă în ceea e privește această procedură, începând cu lipsa informațiilor în ceea ce privește banca emitentă și continuând cu starea nepermisă de pasivitate în ceea ce privește problemele legate de banca corespondentă.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că se află în imposibilitatea demarării unei acțiuni directe împotriva partenerului contractual, întrucât acesta a dispărut, precum și împotriva băncii emitente, deoarece aceasta nu există.

În acest context, a subliniat că pârâta ar fi trebuit să dovedească interesul real în finalizarea tranzacției, ținând cont că a perceput un comision pentru activitatea prestată și că a avut o atitudine de bancă confirmatoare și nicidecum de avizatoare.

Pe fondul recursului, s-a solicitat respingerea căii de atac, deoarece recurenta-reclamantă încearcă să stabilească vinovăția după propriile reguli în sarcina pârâtei, ținând cont de faptul că principalul vinovat în această tranzacție, partenerul contractual a dispărut, iar banca emitentă era o bancă fantomă.

Intimata a susținut că instanțele anterioare au reținut în mod corect faptul că nu pârâta este cea care a cauzat, prin fapta sa, prejudiciul recurentei-reclamante.

În ceea ce privește culpa băncii, care prin angajații săi au dat asigurări recurentei privind încasarea acreditivului, instanța de apel a reținut - subliniază intimata - în mod corect faptul că această afirmație a recurentei-reclamante nu poate fi reținută, deoarece B. S.A. a avut calitate de bancă avizatoare și în acest rol al său doar certifica autenticitatea mesajului swift, fără a garanta plata prețului conform art. 9 UCP 600.

Pe toată perioada desfășurării acestei tranzacții, afirmă intimata, a arătat bună-credință și a acționat așa cum are obligația să acționeze o bancă avizatoare, în temeiul Regulilor și Uzanțele Uniforme privind acreditivele documentare. Ediția Revizuită 2007, Publicația nr. 600 ("UCP) a Camerei Internaționale de Comerț.

S-a arătat că recurenta-reclamantă insistă să atragă atenția instanțelor de judecată prin confuzia între "consiliere" și "confirmare", deși este evident faptul că consilierea reprezintă îndrumarea în derularea unui acreditiv, iar confirmarea înseamnă angajamentul luat de o bancă confirmatoare de a plăti în cazul prezentării documentelor strict conforme.

În final, s-a arătat că nu a fost reținut niciun comision în derularea tranzacției, drept pentru care s-a solicitat recurentei-reclamante A. S.R.L. Brăila să facă dovada clară a sumei pe care pretinde că a achitat-o sub formă de comision.

Prin încheierea din 12 februarie 2019, în baza art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, punându-se în vedere părților că pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au formulat și nu au depus la dosar punct de vedere asupra raportului.

Ulterior, s-a fixat termen pentru examinarea recursului la 1 octombrie 2019.

Cu titlu prealabil, se reține că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Recursul are ca obiect decizia nr. 43/A din 13 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin care s-a respind ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorii acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs recurenta, deși a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținerile pe care le-a dezvoltat nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs de la art. 488.

Astfel, prin criticile invocate în susținerea recursului se tinde la o nouă evaluare a situației de fapt, care să conducă la dovedirea culpei pârâtei cu privire la prejudiciul suferit de reclamantă în urma tranzacției desfășurate cu partenerul său extern, ca urmare a pasivității pârâtei în efectuarea verificărilor necesare a băncii emitente a acreditivului, aspecte inadmisibile ce nu mai pot fi puse în discuție în această etapă procesuală.

Singura critică efectivă este legată de împrejurarea că instanța de apel nu a încuviințat solicitarea reclamantei de reaudiere a martorilor audiați deja de instanța de fond.

Critica nu poate, însă, să fie subsumată motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anume invocat de către recurentă și niciunuia dintre celelalte motive prevăzute de același text legal, întrucât proba a fost administrată în fața instanței de fond, iar readministrarea ei în apel a fost apreciată ca neutilă cauzei, acesta constituind un element de apreciere, de temeinicie și nu de legalitate.

Prin urmare, în raport de generalitatea criticilor formulate de recurenta- reclamantă A. S.R.L. Brăila - prin lichidator judiciar C.I.I. C., prin care se invocă aspecte de apreciere proprie a recurentei, deci de netemeinicie și în lipsa unor reale critici care să vizeze legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea nulității recursului, prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același Cod, va anula recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. Brăila prin lichidator judiciar CII C. împotriva deciziei nr. 43/A din 13 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2019.