ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 129/2020

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12.09.2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I civilă, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L.-D, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 38.034,78 euro, reprezentând contravaloarea produselor livrate, la care se adaugă dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1643/02.04.2019, Judecătoria Sectorului 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Conform art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ. "când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale", iar potrivit alin. (2) "dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București."

Judecătoria Sectorului 1 București a luat act că sediul pârâtei este situat în municipiul Carei și că, potrivit art. 10 din contractul încheiat între părți, instanța competentă pentru soluționarea tuturor litigiilor izvorâte din acesta este cea din București.

Constatând că părțile nu au specificat care dintre instanțele din București este competentă să judece litigiul, a apreciat că aceste prevederi contractuale sunt lipsite de efecte, dar și că acest fapt nu atrage aplicabilitatea art. 1.072 C. proc. civ., care reglementează ipoteza imposibilității de determinare a instanței competente să judece cauza, întrucât, prin raportare la dreptul comun, respectiv la art. 107 C. proc. civ., aceasta este cea de la sediul pârâtei, adică Judecătoria Carei.

La rândul său, Judecătoria Carei, prin sentința civilă nr. 1355/11.11.2019, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență; totodată, a dispus suspendarea judecății cauzei, conform art. 134 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ., dar și că instanța nu poate ignora voința părților, care au renunțat la competența teritorială de ordine privată, prevăzută de art. 107 C. proc. civ. și au stabilit prin contract competența teritorială a instanțelor din București, în temeiul art. 126 C. proc. civ.

Având în vedere valoarea pretențiilor - 38.034,78 euro (176.575,48 RON, la cursul afișat de B.N.R. la 31.08.2018), în considerarea dispozițiilor art. 1.072 alin. (2) C. proc. civ. rap. la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., a apreciat că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 1 București.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată în soluționarea căreia s-a ivit conflictul negativ de competență a fost formulată de reclamanta A., persoană juridică de naționalitate germană, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L.-D, cu sediul în municipiul Carei, jud. Satu Mare.

Potrivit art. 1.066 alin. (1) C. proc. civ., "sub rezerva situațiilor în care legea dispune altfel, instanțele române sunt competente dacă pârâtul are domiciliul, iar în lipsa domiciliului, reședința obișnuită, respectiv sediul principal, un sediu secundar sau fondul de comerț pe teritoriul României la data introducerii cererii."

Conform art. 1.072. alin. (1) C. proc. civ., "când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale."

Cererea de chemare în judecată are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 38.034,78 euro, reprezentând contravaloarea produselor livrate în baza contractului încheiat la 03.11.2016, la care se adaugă dobânda legală aferentă.

Așadar, reclamanta a învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni în pretenții, întemeiată pe răspunderea civilă contractuală, care nu atrage incidența unor norme de competență teritorială exclusivă, ci a unora de ordine privată.

Potrivit art. 107 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materia competenței teritoriale, "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Înalta Curte notează că sediul pârâtei este situat în municipiul Carei, str. x, jud. Satu Mare, dar și că prin art. 10 din contractul încheiat la 03.11.2016, părțile au agreat ca instanța competentă pentru soluționarea litigiilor izvorâte din acesta să fie cea din București.

Raportat la valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, competența materială aparține judecătoriei, însă părțile nu au identificat prin contractul lor judecătoria din București care ar fi competentă să judece litigiile izvorâte din acesta; de aceea, clauza atributivă de competență este ineficace.

Această împrejurare nu este însă de natură să atragă incidența dispozițiilor art. 1.072 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, "dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București."

Aceasta, întrucât în speță poate fi identificată instanța competentă să judece cauza, care, conform dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., este cea de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Carei.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Carei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Carei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2020.