ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1443/2020

HOTĂRÂRE

09.07.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1443/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 9 iulie 2020

asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 la data de 07.05.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a formulat cerere de suspendare provizorie a executării silite demarate de Societatea de Executori Judecătorești A. în dosarul execuțional nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații B. și C., până la soluționarea cererii de suspendare a executării formulate în cadrul contestației la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București.

Prin sentința civilă nr. 1706 din 12 mai 2020, Judecătoria Sectorului 5 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că executarea silită ce formează obiectul prezentei cereri de suspendare provizorie, a fost demarată la solicitarea creditorilor B. și C. împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 2085/23.10.2013 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 326/A/16.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2013.

Cererea de suspendare provizorie a executării silite are natura unui incident survenit în cursul executării silite, iar competența de soluționare a acesteia este determinată prin dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ., care stabilesc că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În temeiul acestui text, instanța de executare este cea căreia îi revine competența de a soluționa cererea de suspendare provizorie a executării silite. Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Judecătoria a reținut în cauză pluralitatea de debitori și a aplicat dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. având în vedere că unii dintre aceștia au sediul în Oradea, jud. Bihor, iar ceilalți în București. De asemenea, a constatat că a fost stabilită instanța de executare - Judecătoria Oradea prin faptul că aceasta a încuviințat executarea silită prin încheierea nr. 1370/2020 din 06.03.2020 împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

La rându-i, Judecătoria Oradea, secția civilă, prin încheierea civilă nr. 964 din 9 iunie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București competența de soluționare a cererii de suspendare provizorie. A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

La pronunțarea soluției, instanța s-a raportat la obiectul cauzei - suspendare executare silită împotriva debitorului contestator Ministerul Finanțelor Publice, reținând incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ce instituie o competență teritorială de ordine publică. Astfel, soluționarea cererii de suspendare provizorie a executării silite cade în sarcina judecătoriei în circumscripția căreia se află sediul debitorului la momentul sesizării organului de executare, acesta reprezentând singurul criteriu de determinare a competenței. Nu există niciun temei legal pentru stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare prin raportare la "instanța care a încuviințat executarea silită", unicul criteriu fiind "sediul sau domiciliul debitorului". Din dispozițiile legale nu reiese existența vreunui principiu în sensul că prin încuviințarea executării silite respectiva instanță "și-a câștigat competența" de soluționare și a celorlalte cereri și contestații formulate ulterior pe parcursul executării silite.

Cum, în speță, contestatorul-debitor este Ministerul Finanțelor Publice, care își are sediul în București, Bd. x, ce se află în circumscripția Judecătoriei Sector 5 București, aceasta este instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece pricina.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei de față, în legătură cu care s-a invit conflictul negativ de competență, este cererea de suspendare provizorie a executării silite formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimații B. și C., până la soluționarea cererii de suspendare a excutării formulate în cadrul contestației la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București.

Potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (…). Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 719 alin. (1) și alin. (7) teza 1 C. proc. civ. "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. (…) Dacă există urgență și dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv la alin. (3), s-a plătit cauțiunea, instanța poate dispune prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare.’’

Rezultă, așadar, din dispozițiile legale evocate, că în procedura executării silite suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare a aceleiași executări promovate în cadrul unei contestații la executare este de competența instanței de executare, de la sediul debitorului.

În cauză, executarea silită este îndreptată împotriva mai mulți debitori cu sedii diferite, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, cu sediul în București, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea, cu sediul în Oradea. În raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., competența, ca instanță de executare, revine atât Judecătoriei Oradea, cât și Judecătoriei Sectorului 5 București.

Înalta Curte constată că, în absența unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanța de executare în caz de pluralitate de debitori cu sedii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ. având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speța de față, dispozițiile art. 112 C. proc. civ., ce reglementează prorogarea legală de competență în cazul pluralității de pârâți "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia".

Se mai reține că se aplică, prin analogie și prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.’’

În cauză, prima instanță sesizată a fost Judecătoria Sectorului 5 București, instanța de la sediul unora dintre debitori, astfel că a fost fixată în mod definitiv competența teritorială în favoarea acesteia. În plus, se reține că această instanță era învestită cu soluționarea contestației exercitate de același debitor contestator împotriva executării silite a cărei suspendare provizorie se cere, astfel că Judecătoria Sectorului 5 București era competentă să soluționeze prezenta cerere inclusive din perspectiva caracterului ei incidental față de contestația care era înregistrată pe rol și în privința căreia se prezuma că a operat o legală învestire.

Pentru considerentele arătate, se va stabili competența de soluționare a cererii de suspendare provizorie în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.