Decizia nr. 1166/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 31 octombrie 2018, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A.: obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de despăgubiri, reprezentând daune morale ca urmare a vătămării corporale grave suferite în accidentul de circulație din data de 01 mai 2016, precum și a sumei de 36.000 RON cu titlu de daune materiale reprezentând pierderea venitului din muncă, de la data accidentului și până la înregistrarea acțiunii, alături de cheltuielile suplimentare generate de starea medicală și de nevoile speciale, precum și cu asistenta unei alte persoane pe întreaga perioadă de recuperare medicală; obligarea pârâtei la plata unei prestații periodice în cuantum de 2.000 RON lunar reprezentând imposibilitatea realizării câștigului din munca, alături de sporirea nevoilor de viață, cauzate de incapacitatea de muncă, de la data introducerii acțiunii și până la recuperarea totală, precum și obligarea pârâtei B. S.A. la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, calculate asupra sumelor mai sus solicitate, începând cu data de 05 ianuarie 2017, până la plata efectivă. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 și următoarele C. proc. civ. art. 49, 50 și 54 din Legea nr. 136/1996, Norma CSA nr. 23/2014; art. 1.349 și următoarele, art. 1.385 și următoarele și art. 1.391 raportat la art. 253 alin. (4) din C. civ. La data de 11 decembrie 2017, pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat diminuarea daunelor materiale, în conformitate cu dispozițiile art. 50 pct. 1 lit. a)-e) din Norma ASF nr. 23/2014, până la concurența sumei dovedite cu înscrisuri justificative.

Hotărârea pronunțată în primă instanță: Prin sentința civilă nr. 541/F/26 noiembrie 2018, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., și, în consecință, a obligat-o pe pârâtă la plata în favoarea reclamantului a sumei de 40 000 euro, cu titlu de daune morale și a sumei de 465,66 RON cu titlu de daune materiale; de asemenea, a obligat-o pe pârâtă la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, calculate asupra sumelor anterior menționate, începând cu data de 05 ianuarie 2017, până la plata integrală a acestora. A respins, în rest, pretențiile reclamantului și a obligat-o pe pârâta B. S.A. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând onorariu de avocat.

Hotărârea pronunțată în apel: Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea ei în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale, a sumei de 36.000 RON cu titlu de daune materiale, precum și la plata unei prestații periodice, în cuantum de 2.000 RON lunar. Împotriva aceleiași sentinței a declarat apel și pârâta S.C. B. S.A., solicitând schimbarea acesteia în sensul reducerii cuantumului daunelor morale acordate reclamantului până la suma de 30.000 RON, precum și respingerea capătului de cerere privind acordarea penalităților de întârziere. Prin decizia civila nr. 41/A/7 martie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - pârâtă S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 541/26 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. x/2017. A admis apelul declarat de apelantul - reclamant A. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale (respectiv echivalentul în RON la data efectuării plății), precum și a sumei de 1.000 RON lunar cu titlu de despăgubire calculată începând cu data de 05 ianuarie 2017, până la încetarea sau, după caz, modificarea actualei stări de sănătate a reclamantului; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Hotărârea pronunțată ca urmare a exercitării revizuirii: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 21 mai 2019, sub nr. x/2019, revizuenta S.C. B. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul A., cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 41/A/2019 din 7 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) și art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.A., împotriva deciziei civile nr. 41/A/07 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că data de la care se acordă suma de 1.000 RON, cu titlu de despăgubire, se calculează și se acordă începând cu data de 31 octombrie 2017, în loc de 05 ianuarie 2017.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat recurs la data de 5 august 2019, recurentul A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, prin care s-a admis cererea de revizuire, cu consecința schimbării, în parte, a deciziei pronunțate în apel. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a învederat că hotărârea atacată este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât instanța care a pronunțat decizia a cărei revizuire s-a cerut nu a încălcat principiul disponibilității și nu a acordat mai mult decât a cerut reclamantul. Recurentul a susținut că în mod greșit s-a apreciat de către instanța de revizuire că s-au depășit limitele a ceea ce reclamantul a cerut, arătând că prin cererea de chemare în judecată a formulat două petite, prin care a solicitat suma de 2000 RON lunar, atât de la data accidentului (1 mai 2016) și până la data acțiunii introductive, cât și pentru viitor, de la data introducerii acțiunii, instanța calificând aceste despăgubiri ca fiind o prestație periodică. A mai învederat că, în cuprinsul deciziei a cărei revizuire s-a cerut, instanța nu a intitulat daunele materiale ca fiind prestație periodică, ci "despăgubire", recurentul considerând că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii. 5. Apărările formulate în cauză: La data de 11 octombrie 2019, în termen legal, intimata-revizuentă a depus întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea recursului ca tardiv formulat, admiterea excepției inadmisibilității recursului formulat de recurentul-reclamant A., iar, în măsura în care recursul va trece de procedura de filtru, a solicitat conexarea acestui dosar la dosarul nr. x/2017, în care societatea de asigurări a formulat recurs. De asemenea, a solicitat să se constate nulitatea recursului, întrucât motivul invocat de recurent nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar, pe fond, respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Încheierea de admitere în principiu: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar, prin încheierea din 6 mai 2020, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost admis în principiu în temeiul art. 493 alin. (5) și (7) C. proc. civ., stabilindu-se termen de judecată în ședință publică, la data de 17 iunie 2020, cu citarea părților. Membrii completului de filtru au apreciat că este necesar ca instanța să pună în discuția contradictorie a părților interesul recurentului A. în soluționarea recursului împotriva deciziei nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin care a fost admisă cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 41/A din 07 martie 2019, pronunțată de aceeași instanță, având în vedere împrejurarea că prin decizia nr. 493 din 20 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost admis recursul formulat de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 41/A/2019 din 7 martie 2019, pronuntată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, decizia recurată fiind casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Prin aceeași încheiere a fost respinsă cererea intimatei-revizuente de conexare a dosarului nr. x/2019 cu dosarul nr. x/2017, Înalta Curte constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 139 C. proc. civ. pentru a se dispune conexarea, întrucât prezentul dosar are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin care a fost admisă, în parte, cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 41/A din 07 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, iar dosarul nr. x/2017 are ca obiect cererea de recurs formulată de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 41/A din 07 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în soluționarea apelurilor declarate de reclamantul A. și de pârâta S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 541 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Cluj. În plus, prin decizia nr. 493 din 20 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, dosarul nr. x/2017 a fost soluționat, în sensul că a fost admis recursul declarat de pârâta S.C B. S.A. împotriva deciziei nr. 41/A/2019 din 7 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. De asemenea, au fost respinse excepțiile tardivității, nulității și inadmisibilității recursului declarat de reclamantul A., invocate prin întâmpinare de intimata-revizuentă. Cu privire la excepția tardivității, pe care intimata-revizuentă a susținut-o cu motivarea că termenul de recurs s-ar fi împlinit la 15 iulie 2019, Înalta Curte a reținut că decizia civilă nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost comunicată recurentului la data de 13 iunie 2019, iar cererea de recurs a fost transmisă, prin poștă electronică, și a primit dată certă la data de 8 iulie 2019, fiind depusă, și în original, la Curtea de Apel Cluj la data de 17 iulie 2019 . Conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în cauză, termenul de recurs se împlinea la data de 14 iulie 2019 (duminică), termen care, potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ., s-a prorogat până în prima zi lucrătoare care urmează, respectiv luni, 15 iulie 2019. Potrivit art. 183 C. proc. civ., părțile au posibilitatea de a trimite actele la instanță prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori actele pot fi trimise prin fax sau e-mail. Având în vedere că recurentul a transmis cererea de recurs, prin e-mail, la data de 8 iulie 2019, primind dată certă, Înalta Curte a apreciat că recursul formulat în cauză a fost declarat în termenul de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că a respins excepția tardivității recursului declarat de recurentul-reclamant A.. Cu referire la excepția inadmisibilității recursului formulat de recurentul-reclamant, intimata-revizuentă a învederat că recurentul nu are posibilitatea să critice decizia nr. 126/A/2019 din 05 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în condițiile în care acesta nu a depus întâmpinare la cererea de revizuire, și, deși a fost citat cu un exemplar al cererii, nu a formulat apărări în dosarul nr. x/2019 și nu s-a prezentat la termenul de judecată din 5 iunie 2019. Înalta Curte a respins excepția inadmisibilității constatând nu se raportează la exercitarea unei căi de atac nereglementate de lege, ci la faptul că partea care a declarat recurs nu a formulat întâmpinare la cererea de revizuire și nici apărări în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Cluj. Or, potrivit art. 208 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea pentru nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege este decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel; însă, acest lucru nu împiedică partea să exercite căile de atac prevăzute de lege. De asemenea, părții nu i se poate opune acest fine de neprimire în considerarea faptului că nu a formulat apărări în dosarul nr. x/2019. Excepția nulității recursului a fost susținută de intimata-revizuentă din perspectiva neîncadrării motivelor invocate de recurent în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte a constatat că excepția nu este fondată, întrucât, prin criticile formulate, recurentul a pus în discuție aplicarea la cazul particular dedus judecății a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Prin urmare, criticile aduse de recurentul-reclamant hotărârii atacate se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Examinând, cu prioritate, motivul de recurs de ordine publică referitor la modul de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 459 alin. (3) C. proc. civ., subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din același act normativ, invocat din oficiu în ședința publică din 17 iunie 2020, Înalta Curte constată următoarele: Dosarul nr. x/2019 a fost constituit de Curtea de Apel Cluj la data de 21 mai 2019, ca urmare a înregistrării pe rolul acestei instanțe a cererii de revizuire formulate de revizuenta-pârâtă S.C. B. S.A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., împotriva deciziei civile nr. 41/A/2019 din 7 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - pârâtă S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 541/26 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2017. A fost admis apelul declarat de apelantul - reclamant A. împotriva aceleiași sentințe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 50.000 euro cu titlu de daune morale (respectiv echivalentul în RON la data efectuării plății), precum și a sumei de 1.000 RON lunar cu titlu de despăgubire calculată începând cu data de 05 ianuarie 2017, până la încetarea sau, după caz, modificarea actualei stări de sănătate a reclamantului, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Însă, decizia civilă nr. 41/A/2019 din 7 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a fost atacată de pârâta S.C. B. S.A. și cu recurs, cale de atac ce a fost înregistrată la Curtea de apel Cluj la data de 20 mai 2019 și înaintată, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin urmare, la data soluționării cererii de revizuire - 05 iunie 2019, decizia civilă nr. 41/A/2019 din 7 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, făcea obiectul a două căi extraordinare de atac declarate de pârâta S.C. B. S.A., respectiv recurs și revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (3) C. proc. civ.: "Căile extraordinare de atac pot fi exercitate și concomitent, în condițiile legii. Recursul se judecă cu prioritate." Prin urmare, C. proc. civ., deși permite exercitarea concomitentă a căilor de atac extraordinare, impune regula soluționării cu prioritate a recursului. În cauză, această dispoziție procedurală nu a fost respectată, cererea prin care s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 41/A/07 martie 2019, pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, fiind soluționată, în sensul admiterii, cu consecința schimbării, în parte, a hotărârii atacate (în sensul că data de la care se acordă suma de 1.000 RON, cu titlu de despăgubire se calculează și se acordă începând cu data de 31 octombrie 2017, în loc de 05 ianuarie 2017), prin decizia civilă nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, pronunțată de aceeași instanță, anterior soluționării recursului declarat împotriva aceleiași hotărâri. Or, prin decizia civilă nr. 493 din 20 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, a fost admis recursul declarat de recurenta - pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 41/A/2019 din 7 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă; a fost casată decizia recurată și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității." Înalta Curte apreciază că în speță este incident acest motiv de recurs, nerespectarea dispozițiilor art. 459 alin. (3) C. proc. civ. fiind de natură ca, în concret, să atragă sancțiunea nulității hotărârii pronunțate. Înalta Curte are în vedere împrejurarea că, deși, formal, decizia civilă nr. 126/A/2019 din 5 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, se află în ființă, prin casarea deciziei care a făcut obiectul revizuirii aceasta devine lipsită de efecte, așadar, caducă, de vreme ce hotărârea pe care a schimbat-o, în parte a fost casată. În consecință, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 497 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 459 alin. (3) din același act normativ, va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel. Față de motivele care au întemeiat soluția de admitere a recursului, Înalta Curte apreciază că nu se impune examinarea criticilor de nelegalitate formulate de recurentul-reclamant, privitoare la modalitatea de aplicare la cazul particular dedus judecății a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. PENTRU ACESTE MOTIVE,