ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5167/2018

Ședința publică din data de 4 decembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență, a constatat următoarele:

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 192 din C. proc. civ., art. 49 din Legea nr. 136/1995, C. proc. pen., art. 1349, 1357, 1381, 1385, 2199, 2224 din Noul C. civ., Legea nr. 136/1995, Norma nr. 23/2014 a ASF.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut, în principal, incidența prevederilor art. 115 C. proc. civ., astfel că, în contextul în care evenimentul rutier a avut loc în Timișoara, iar sediul pârâtei - societate de asigurare se află în București, s-a constatat întemeiată excepția necompetenței invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Prin sentința civilă nr. 10564 din 26 septembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Timișoara s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, iar competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei Deva.

Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și pe cale de consecință a fost suspendată judecarea cauzei, fiind trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în principal, că instanța de judecată a fost învestită cu o cerere personală, având ca obiect plata daunelor morale și materiale cauzate de intervenientul forțat în urma accidentului rutier din 03.04.2017 ce a avut loc în Timișoara.

Instanța a reținut că, în speță, sunt incidente prevederile art. 115 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere că reclamanta, în calitate de terț prejudiciat, a solicitat plata daunelor de la asigurătorul RCA al persoanei vinovate de accidentul auto, iar Judecătoria Deva este competentă teritorial să soluționeze cererea, fiind în prezența unei competențe teritoriale alternative, astfel că reclamanta are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, conform art. 116 C. proc. civ.

Pe de altă parte, Judecătoria Timișoara a constatat că, fiind vorba despre norme de competență de ordine privată, Judecătoria Deva nu putea să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale, întrucât potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 130 alin. (3), art. 131, 132, 133 pct. 2, 134 și 135 C. proc. civ., Judecătoria Timișoara a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, pe cale de consecință, a suspendat judecarea prezentei cauze și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie acțiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. și intervenientul C., privind obligarea pârâtei la plata cu titlu de despăgubiri cuvenite reclamantei pentru prejudiciul moral și material suferit ca urmare a vătămării corporale, la plata sumei de 45.000 RON cu titlu de daune morale și a sumei de 65,45 RON cu titlu de daune materiale, precum și plata de penalități de întârziere de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data înregistrării acțiunii și până la plata efectivă a despăgubirilor, conform art. 20 lit. 5 din O.G. nr. 54/2016.

Potrivit dispozițiilor art. 115 alin. (3) C. proc. civ., în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terțul prejudiciat poate introduce acțiune directă și la instanța domiciliului sau, după caz, a sediului său.

Dispozițiile art. 116 C. proc. civ. prevăd că:

"reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

În toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective, nici reclamantul nemaiputând reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

În cauză, opțiunea reclamantei A. a fost în sensul soluționării cauzei la instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul său, respectiv Judecătoria Deva.

Invocarea excepției de necompetență teritorială de ordine privată din oficiu, cum s-a realizat în prezenta cauză de către Judecătoria Deva, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la competența teritorială de ordine privată.

Diferența între necompetența de ordine publică și cea de ordine privată se menține în ceea ce privește persoanele care o pot invoca.

Astfel, necompetența de ordine publică va putea fi invocată atât de părți, indiferent de poziția procesuală, cât și de instanță, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., în timp ce necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) din același Cod.

Prin urmare, dacă pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale relative în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanța este obligată să procedeze la judecarea cauzei, competența fiind definitiv câștigată de către instanța sesizată de reclamant, și nicidecum să o invoce din oficiu, întrucât prin lege s-a urmărit ca prin excepția necompetenței teritoriale relative să fie lăsată la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței.

Astfel, dreptul de a contesta alegerea unei instanțe în cazul necompetenței teritoriale de ordine privată revine exclusiv pârâtului.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 decembrie 2018.