ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4744/2018

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2018

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția Civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele B. și S.C. C. S.R.L., solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună: constatarea nulității/anularea deciziei asociatului unic nr. 1/3.03.2015 a S.C. C. S.R.L.; repunerea în situația anterioară urmare anulării, în sensul că societatea are un capital social de 200 RON, compus din 20 de părți sociale în valoare nominală de 10 RON fiecare și efectuarea acestei mențiuni în registrul comerțului; înregistrarea în Registrul comerțului a hotărârii A.G.A nr. 1/15.02.2012 și a contractului de cesiune din aceeași dată, în sensul că părțile sociale emise de S.C. C. sunt deținute în mod egal de ambii asociați A. și B., care au și calitatea de asociați, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 132 alin. (3) și (5), 203, 210 și următoarele raportat la art. 221 din Legea nr. 31/1990, precum și dispozițiile art. 1236 și art. 1238 C. civ.

Pârâtele B. și S.C. C. S.R.L. au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat rezoluțiunea contractului de cesiune de părți sociale autentificat sub nr. x/15.02.2012 de BNP D..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1516 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 01.11.2016 au fost respinse excepțiile inadmisibilității și tardivității invocate de pârâte cu privire la capătul 1 din cerere vizând constatarea nulității deciziei nr. 1/03.03.2012 a asociatului unic al S.C. C. S.R.L., a fost admisă excepția inadmisibilității cu privire la capătul de cerere referitor la cererea privind înregistrarea în Registrul Comerțului a hotărârii AGA nr. 1/15.02.2012 și a contractului de cesiune din aceeași dată și a fost admisă excepția prescripției invocată de reclamant cu privire la rezoluțiunea contractului de cesiune părți sociale autentificat sub nr. x/15.02.2012 de BNP D. formulate de pârâte.

Prin sentința civilă nr. 186 din 30 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția Civilă, au fost respinse ca nefondate capetele de cerere din acțiunea principală vizând nulitatea deciziei asociatului unic nr. 1/3.03.2015 a S.C. C. S.R.L., repunerea în situația anterioară urmare anulării și plata cheltuielilor de judecată; s-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind înregistrarea în Registrul comerțului a hotărârii A.G.A. nr. 1/15.02.2012 și a contractului de cesiune din aceeași dată, formulat de reclamantul A. și s-a respins ca prescrisă cererea reconvențională formulată de pârâte.

Prin decizia civilă nr. 1529 din 12 octombrie 2017 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva încheierii din data de 01.11.2016 pronunțată de Tribunalul Teleorman; a admis apelul declarat apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 186/30.03.2017; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis în parte cererea; a anulat decizia asociatului unic S.C. C. S.R.L. nr. 1/03.03.2015; a dispus radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor înregistrate în temeiul deciziei nr. 1/03.03.2015; a admis în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 3613 RON cheltuieli de judecată; a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.

Împotriva deciziei civile nr. 1529 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, B. si S.C. C. S.R.L. au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Intimatul-reclamant A. prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 și respectiv art. 486 alin. (3) C. proc. civ. solicitând respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar ca nemotivat/nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recursul este inadmisibil, potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 18 aprilie 2018, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ. comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la dosar recurs.

Recurentele-pârâte au formulat un punct de vedere asupra raportului întocmit, susținând că recursul este admisibil întrucât acțiunea cuprinde mai multe capete de cerere, iar petitul privind constatarea nulității deciziei asociatului unic al societății recurente prin care s-a majorat capitalul social este unul evaluabil în bani, astfel că în raport de Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale, hotărârea pronunțată de curtea de apel în calea de atac a apelului este supusă recursului.

La termenul din data de 7 noiembrie 2018, completul de filtru a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, soluționarea acesteia făcând de prisos examinarea pe fond a cererii de recurs.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul litigiu are ca obiect o acțiune prin care s-a solicitat, în temeiul art. 132 alin. (3) și (5), 203, 210 și următoarele raportat la art. 221 din Legea nr. 31/1990 privind societățile, să se constate nulitatea/anularea deciziei asociatului unic nr. 1/3.03.2015 a S.C. C. S.R.L.; repunerea în situația anterioară urmare anulării, în sensul că societatea are un capital social de 200 RON, compus din 20 de părți sociale în valoare nominală de 10 RON fiecare și efectuarea acestei mențiuni în registrul comerțului; înregistrarea în Registrul comerțului a hotărârii A.G.A nr. 1/15.02.2012 și a contractului de cesiune din aceeași dată, în sensul că părțile sociale emise de S.C. C. sunt deținute în mod egal de ambii asociați A. și B., care au și calitatea de asociați.

Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 privind societățile, astfel cum acesta a fost modificat prin punctul 10 din Legea nr. 76/2012 începând cu data de 15.02.2013, hotărârea privind anularea unei hotărâri AGA este supusă numai apelului.

Este adevărat că acțiunea dedusă judecății cuprinde mai multe capete de cerere, însă contrar susținerilor recurentelor, chiar dacă petitul din acțiune vizând nulitatea deciziei asociatului unic al societății recurente ar putea fi evaluabil în bani, acțiunea în întregul său este supusă dispozițiilor de drept societar, fiind întemeiată pe prevederile din Legea nr. 31/1990 ce privesc hotărârile adunării generale.

În raport de dispozițiile legale evocate, se apreciază că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii

În consecință, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentele-pârâte C. S.R.L. și B. împotriva deciziei civile nr. 1529 din 12 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2018.