ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 466/2018

Ședința publică din data de 21 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești sub nr. x/2017 din data de 10.04.2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 43.456,15 RON, reprezentând contravaloare împrumut, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație până la data plății; cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul nu a formulat întâmpinare în dosar.

Prin sentința civilă nr. 1756/09.11.2017, pronunțată de Judecătoria Moinești, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 București.

Pe rolul Judecătoriei sector 6 București, cauza a fost înregistrată la data de 07.12.2017, sub număr de dosar x/2017

În ședința publică de la data de 18.01.2018, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București pe care a admis-o pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența teritorială de ordine privată poate fi invocată doar de pârât prin întâmpinare sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.

Instanța a reținut că prima instanță a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, pârâtul nedepunând întâmpinare și nefiind prezent la primul termen.

Față de acest aspect, instanța a constatat că, în cauză, competența teritorială a Judecătoriei Moinești s-a definitivat prin neinvocarea de către pârât a excepției necompetenței teritoriale de ordine privată, motiv pentru care a reținut că nu a fost legal sesizată cu soluționarea cauzei nr. 1590/260/2017, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești și, constatându-se ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul în vederea soluționării conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, va pronunța regulatorul de competență, stabilind, în favoarea Judecătoriei Moinești, competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cauza are ca obiect pretenții rezultate dintr-un contract de împrumut.

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Conform art. 1494 C. civ..alin. (1) lit. a), în) lipsa unei stipulații contrare ori dacă locul plății nu se poate stabili potrivit naturii prestației sau în temeiul contractului, al practicilor statornicite între părți ori al uzanțelor, obligațiile bănești trebuie executate la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului de la data plății.

Conform art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-art. 112, mai sunt competente (...) "instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract".

Aceste norme reglementează o competență teritorială de ordine privată.

Conform art. 130 alin. (3) necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Contrar acestor dispoziții, deși pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, Judecătoria Moinești a invocat-o din oficiu.

Prin urmare, Înalta Curte arată că neinvocarea excepției necompetenței teritoriale, în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) noul C. proc. civ., are drept consecință faptul că instanța trebuie să constate că este competentă, aceasta neputând-o invoca din oficiu, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepția necompetenței teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței.

Așa fiind, competența de soluționare a cererii de față aparține instanței de la sediul creditoarei, respectiv Judecătoria Moinești motiv pentru care în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii, în favoarea acestei instanțe care a rămas definitiv învestită cu soluționarea cererii ca urmare a faptului că pârâta nu a înțeles să invoce excepția necompetenței teritoriale prin întâmpinare, astfel cum prevede art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești. SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI SECTORUL 5 BUCUREȘTI

. Judecătoria PĂTĂRLAGELE

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2018.