ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 433/2018

HOTĂRÂRE

20.02.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 433/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 20 februarie 2018

Asupra conflictului negativ de competență, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești, la data de 6 februarie 2017, creditoarea A. IPURL, în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L., a formulat cerere de ordonanță de plată, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună emiterea unei ordonanțe de obligare a debitoarei la plata sumei de 22.068,51 RON, reprezentând contravaloarea rămasă neachitată a produselor livrate, precum și la plata dobânzilor legale aferente, calculate până la plata efectivă.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 1014-1025 Cod prococedură civilă.

Prin prin sentința civilă nr. 1285 din 19 septembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Moinești a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut regula prevăzută de art. 107 C. proc. civ., stabilind că instanța competentă teritorial este Judecătoria Sectorului 2 București, având în vedere sediul debitoarei S.C. B. S.R.L. aflat în București, Șos. x.

Totodată, s-a mai reținut că, în cauză, nu este incident vreun caz de competență teritorială alternativă și că art. 109 și art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. nu își găsesc aplicare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub dosarul nr. x/2017.

Prin sentința civilă nr. 13005 din 6 decembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești, fiind constatat ivit conflictul negativ de competență, iar dosarul înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În argumentarea acestei soluții, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 109 C. proc. civ., Judecătoria Moinești fiind competentă din punct de vedere teritorial în soluționarea cauzei, neputându-se contesta alegerea de competență făcută de creditoarea A. IPURL.

Totodată, s-a mai reținut că, soluția de declinare a competenței teritoriale pronunțată de prima instanță a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., întucât întâmpinarea, prin care debitoarea S.C. B. S.R.L. a invocat excepția necompetenței teritoriale, a fost depusă ulterior primului termen de judecată, fără a exista formulată o cerere de repunere în termenul de depunere a acesteia, nefiind respectate prevederile art. 1019 alin. (3) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub dosarul nr. x/2017.

Înalta Curte constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești, pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei constă în solicitarea creditoarei A. IPURL de obligare a debitoarei S.C. B. S.R.L., prin emiterea unei ordonanțe de plată a sumei de 22.068,51 RON, reprezentând contravaloarea rămasă neachitată a produselor livrate, precum și la plata dobânzilor legale aferente, calculate până la plata efectivă, în temeiul dispozițiilor art. 1014-1025 C. proc. civ.

Așadar, cererea de emiterea a unei ordonanțe de plată, în raport cu dispozițiile art. 1016 C. proc. civ., se introduce la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Dispozițiile art. 1019 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată.

Sancțiunea nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, potrivit art. 208 alin. (2) C. proc. civ.,

Conform dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată de pârât doar prin întâmpinare sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Prin urmare, dacă pârâtul nu a invocat excepția necompetenței teritoriale în condițiile prevăzute de art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanța trebuie să constate că este competentă, pârâtul fiind decăzut din dreptul de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică, astfel că, alegerea făcută de reclamant nu se mai poate contesta.

În cauză, Judecătoria Moinești a încălcat dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. întrucât întâmpinarea, prin care debitoarea S.C. B. S.R.L. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Moinești, a fost depusă ulterior primului termen de judecată, fără a exista formulată o cerere de repunere în termenul de depunere a acesteia.

Cu privire la clauza de la pct. IV lit. a) din contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 1 aprilie 2016, se reține că aceasta nu poate fi interpretată în raport cu dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în sensul că părțile au prevăzut în contract locul executării obligației.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în baza dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Moienești.