ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3448/2018

Ședința publică din data de 19 septembrie 2018

Asupra conflictului negativ de competență:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 15.01.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A., solicitând instanței să se constate caracterul abuziv al unora dintre clauzele cuprinse în contractul de credit nr. x/12.06.2008.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000.

Pârâta S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buzău.

Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției necompetenței teritoriale, a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. la instanța de la domiciliul consumatorului, adică Judecătoria Buzău.

Prin sentința civilă nr. 2471/04.05.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Buzău a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Buzău și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 15.06.2018 sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din data de 11.07.2018, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată de reclamant, pe care a admis-o pentru următoarele considerente:

În soluționarea excepției, instanța a avut în vedere hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție Uniunii Europene în procedura hotărârii preliminare, în cauza C-137/08, privind VB Pénzügyi Lízing Zrt. împotriva Ferenc Schneider, precum și Directiva nr. 93/13/CEE.

Concluzia Curții a fost în sensul că instanța națională trebuie să dispună din oficiu măsuri de cercetare judecătorească pentru a stabili dacă o clauză prin care se atribuie competență jurisdicțională teritorială exclusivă, ce figurează în contractul care face obiectul unui litigiu cu care este sesizată și care a fost încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator, intră în domeniul de aplicare al directivei și, în caz afirmativ, trebuie să aprecieze din oficiu eventualul caracter abuziv al unei astfel de clauze.

Analizând contractul de credit nr. x/12.06.2008, strict prin prisma competenței teritoriale, instanța a observat că în art. 13.5 din clauzele contractuale a fost inserată clauza potrivit căreia orice litigiu în legătură cu contractul care nu s-a putut soluționa amiabil între părți, va fi soluționat de instanțele judecătorești din București. Drept urmare, a fost stabilită o competență exclusivă în favoarea instanțelor de la sediul furnizorului de servicii, profesionist, care în speță are calitatea de pârâtă.

Prin urmare, având în vedere jurisprudența CJUE, instanța de judecată este obligată din oficiu să procedeze la analizarea caracterului abuziv al clauzei contractuale privind alegerea de competență exclusiv la sediul băncii.

Astfel, instanța a analizat în continuare dacă alegerea competenței instanței de la sediul furnizorului poate provoca un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului. Astfel, din înscrisurile depuse rezultă că domiciliul reclamantului se află în municipiul Buzău, județul Buzău, la o distanță relativ considerabilă de instanța stabilită ca fiind competentă.

De altfel, contractul supus analizei instanței nici nu s-a încheiat în localitatea în care se află sediul central al prestatorului de servicii, respectiv București, ci în localitatea de domiciliu a reclamantului, printr-o reprezentanță a pârâtei, la Agenția Buzău.

Prin urmare, la data încheierii contractului, operațiune avantajoasă din punct de vedere economic pentru ambele părți, prestatorul de servicii a înțeles să ofere clienților săi posibilitatea de a contracta chiar în localitatea acestora de domiciliu, în schimb, pentru situația unui litigiu, ce ar presupune costuri pentru ambele părți, a fost aleasă competența unor instanțe din București.

Dată fiind distanță dintre localitatea de domiciliu a reclamantului și instanța apreciată ca fiind competentă teritorial se creează o prezumție în sensul că deplasarea și cheltuielile implicate în sarcina consumatorilor pentru a compărea în fața instanței s-ar putea dovedi disuasive și l-ar putea determina pe aceștia să renunțe la orice acțiune în justiție sau la orice apărare. Un indiciu în acest sens este și faptul reclamantul a introdus acțiunea la Judecătoria Buzău și pe toată perioada de la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, inclusiv în dosarul Judecătoriei Buzău, a solicitat judecarea cauzei la instanța de la domiciliul acestora, clauza de alegere a competenței fiind standard, preformulată, fapt ce rezultă în mod evident din modul de redactare a clauzei din contract.

Mai mult decât atât, noua reglementare din C. proc. civ. a preluat principiile ce s-au conturat în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în ceea ce privește competența teritorială în materia consumatorilor, în acest sens fiind relevante dispozițiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ. care stipulează în mod expres ineficacitatea unei clauze atributive de competență prevăzute anterior nașterii dreptului la acțiune, acest text de lege constituind preluarea în dreptul intern chiar a interpretării date de Curte dispozițiilor Directivei.

În consecință, nu se putea da eficacitate unei clauze atributive de competență care, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 interpretat în sensul hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție Uniunii Europene în procedura hotărârii preliminare, în cauza C-137/08, privind VB Pénzügyi Lízing Zrt. împotriva Ferenc Schneider, este abuzivă făcând parte din categoria celor având ca obiect sau ca efect excluderea sau obstrucționarea dreptului consumatorului de a introduce acțiuni în justiție, categorie prevăzută la punctul 1 litera (q) din anexa la directivă, sancțiunea considerării ca abuzivă fiind asimilată unei nulități absolute și parțiale care trebuie invocată de instanță din oficiu.

Astfel, clauza atributivă de competență este considerată abuzivă și nu produce niciun efect, Judecătoria Sectorului 1 București neputându-și astfel întemeia competența pe această clauză desființată atâta timp cât voința reclamantului a fost să sesizeze instanța de la domiciliul său, cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă era competentă în temeiul art. 109 C. proc. civ. deoarece pârâta are dezmembrăminte în localitatea Buzău.

În acest sens, se mai reține că din jurisprudența Curții în materia protecției consumatorului, (Cauza Océano Grupo Editorial S.A. v Roció Murciano Quintero), instanța a reținut că, s-a stabilit că este inechitabil și mult prea oneros să se pretindă consumatorului să formuleze cererea de chemare în judecată împotriva comerciantului care i-a încălcat drepturile la instanța de la sediul acestuia din urmă.

În speță, opțiunea reclamantului-consumator a fost în sensul soluționării cauzei de instanța de la domiciliul acestuia, respectiv de Judecătoria Buzău, la care a introdus inițial cererea de chemare în judecată, de vreme ce și această instanță este competentă, opțiune susținută de prevederile art. 116 din noul C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, pe cale de consecință, a dispus ca dosarul să fie înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență. În temeiul art. 134 C. proc. civ., instanța va suspenda judecarea cererii până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Buzău competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente.

Prin art. 13.5 din contractul de credit încheiat de părți a fost inserată clauza potrivit căreia orice litigiu care nu s-a putut soluționa amiabil între părți, va fi soluționat de instanțele judecătorești din București.

Aceasta clauză întrunește condițiile pentru a fi considerată abuzivă, în acord cu interpretarea Directivei Consiliului nr. 93/13/CEE, având în vedere distanța dintre localitatea de domiciliu a reclamanților și instanța apreciată ca fiind competentă teritorial, întrucât se creează o prezumție în sensul că deplasarea și cheltuielile implicate în sarcina consumatorilor pentru a compărea în fața instanței s-ar putea dovedi disuasive și i-ar putea determina pe aceștia să renunțe la orice acțiune în justiție sau la orice apărare.

În aceste condiții, clauza atributivă de competență nu este operantă, iar în cauză nu se aplică regula de drept comun, înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., ci regula înscrisă în art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în conformitate cu care, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Așa fiind, față de dispozițiile legale arătate și în raport de obiectul cauzei întrucât pârâta B. S.A. București are reprezentanță pe raza Judecătoriei Buzău, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Buzău și, în considerarea prevederilor art. 135 C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2018.