ÎCCJ, Decizia nr. 27/2018

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 2124 din 7 iunie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013, s-a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Încheierii din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2013.

Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu dispozițiile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. și cu faptul că, de la data suspendării judecății în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din codul menționat, pentru lipsa părților, prin încheierea din 5 octombrie 2016 și până la data pronunțării deciziei - 7 iunie 2017 - nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417 - 418 din același cod.

1.2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei instanței de control judiciar, pe care o consideră nelegală și lovită de nulitate absolută, a declarat recurs A., solicitând instanței: să invoce din oficiu autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 871 din 23 septembrie 1998, definitivă și irevocabilă, învestită cu formulă executorie; să pună în executare această hotărâre în procedura de urgență, pentru a i se respecta dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil; să oblige pârâtul să-i plătească daune morale în cuantum de 15.000 USD, la cursul zilei, pentru refuzul nejustificat de a pune în executare sentința menționată și să anuleze amenda judiciară aplicată.

Recurentul a susținut că instanța a schimbat temeiul juridic propus, respectiv art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, ceea ce este, în opinia sa, inechitabil, raportat la art. 22 alin. (5) din C. proc. civ. și îi încalcă dreptul de acces liber la justiție.

Consideră autorul recursului că solicitările sale și temeiurile invocate ar fi făcut de prisos cercetarea excepției perimării, prin decizia atacată fiind ignorat capătul principal de cerere, cu consecința încălcării principiilor contradictorialității, egalității armelor, dreptului la apărare, ca garanții ale dreptului la un proces echitabil.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 6 și art. 13 din Convenția europeană a drepturilor omului.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul ar fi fost admisibil în principiu, dacă ar fi fost declarat în termenul legal.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 11 decembrie 2017, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

III. Considerentele Înaltei Curți

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate cerința respectării termenului de declarare a căii de atac, deoarece nerespectarea unui termen imperativ determină, ca efect al decăderii, pierderea dreptului nevalorificat, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Din analiza actelor dosarului, se constată că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 7 iunie 2017 și că partea a declarat recurs la data de 13 septembrie 2017 .

Cum, potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) teza întâi din C. proc. civ., termenul de declarare a recursului este de 5 zile de la data pronunțării hotărârii ce se atacă, rezultă că recursul a fost declarat cu depășirea acestui termen.

Având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, se apreciază că devin incidente dispozițiile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., text conform căruia:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul prevăzut de lege, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor legale sancționatorii mai sus indicate și să dispună anularea recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 2124 din 7 iunie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2013.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2018.

Procesat de GGC - NN