ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 208/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 208/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2018
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 10838 din 14 mai 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2012, s-a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 913/22.01.2013, pronunțate de Judecătoria Brașov în dosar nr. x/2012, s-au respins cererile având ca obiect desființarea popririi cu privire la conturile de la Trezoreria Brașov, întoarcerea executării silite la Trezoreria Brașov, cenzurarea onorariului și cuantumul creanței, precum și anularea actelor din dosarul de executare la care se referă sentința sus menționată, ca existând autoritate de lucru judecat; s-a admis în parte contestația la executare; s-a dispus desființarea popririi înființate la A. și s-a dispus întoarcerea executării silite, cu privire la acest terț poprit, prin restituirea eventualelor sume deja executate.
Prin decizia civilă nr. 929 R din 09 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă a fost admis recursul formulat de recurenta-intimată S.C. B. S.A. și casată sentința sus menționată, cu trimitere spre rejudecare, având în vedere că sentința față de care s-a reținut autoritatea de lucru judecat a fost desființată în recurs, iar pe fond acțiunea s-a finalizat prin admiterea excepției tardivității, fără a fi fost analizate pe fond pretențiile contestatoarei.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2012*.
Prin sentința civilă 14755 din 26 august 2015 a Judecătoriei Sector 1 București a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Art. 373 alin. (2) C. proc. civ. (vechi) stabilește că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Prin urmare, este vorba de o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, astfel cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 159 alin. (3) C. proc. civ.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar rezultă că executarea silită s-a realizat prin poprire, la terțul poprit TREZORERIA Brașov, cu sediul în Brașov. Nu există niciun înscris care să ateste că ar fi fost poprită vreo sumă de bani din contul contestatoarei deschis la A..
De asemenea, instanța a observat că, pe calea prezentei contestații la executare, singura critică referitoare la procedura popririi vizează lipsa încuviințării popririi efectuate asupra conturilor de la A. de către Judecătoria Sectorului 1 București. Toate celelalte motive ale contestației se referă fie la titlul executoriu, fie la lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței puse în executare, precum și la valoarea onorariului executorului judecătoresc, toate aceste elemente fiind comune întregii executări silite și, implicit, trebuind a fi soluționate de instanța de executare.
Prin sentința civilă 10818 din 06 noiembrie 2017 a Judecătoriei Brașov a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 159 indice 1 din vechiul C. proc. civ.
Necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii.
Necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfățișare.
La prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.
Verificarea competenței conform alin. (4) nu împiedică formularea excepțiilor de necompetență în cazurile și condițiile prevăzute la alin. (1)-(3), asupra cărora judecătorul se va pronunța în condițiile legii.
Judecătoria Brașov a constatat că în ședința publică din 23 aprilie 2013, Judecătoria Sector 1 București s-a declarat competentă teritorial să judece contestația la executare și a respins excepția necompetenței teritoriale invocate de intimată, excepție ce a fost și pusă în discuția părților în ședința publică din data de 26 februarie 2013.
Potrivit încheierii de ședință din data de 19 august 2015, după casarea cu trimitere spre rejudecare, instanța a admis proba cu înscrisuri, a reținut cauza în stare de judecată și s-a pronunțat pe excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Prin decizia civilă nr. 929 R din 09 aprilie 2015, a fost admis recursul și casată sentința sus menționată, cu trimitere spre rejudecare, având în vedere că sentința față de care s-a reținut autoritatea de lucru judecat a fost desființată în recurs, iar pe fond acțiunea s-a finalizat prin admiterea excepției tardivității, fără a fi fost analizate pe fond pretențiile contestatoarei.
Potrivit art. 315 C. proc. civ., " (1) În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. (2) Când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat. (3) După casare, instanța de fond va judeca din nou, ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată. (3^1) În cazul rejudecării după casare, cu reținere sau cu trimitere, sunt admisibile orice probe prevăzute de lege. (4) La judecarea recursului, precum și la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanța de recurs, dispozițiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător".
Prin urmare, instanța de fond este ținută de constatările instanței de recurs, care a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Sector 1 București pentru a se pronunța pe fond.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Instanța reține că obiectul cererii îl reprezintă contestația la executare, prin care contestatoarea S.C. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimații S.C. B. S.A. și BEJ D. și cu terții poprit A. si TREZORERIA BRAȘOV anularea executării silite și a tuturor actelor de executare din dosarul de executare nr. 516/2012 aflat la BEJ D., anularea încheierii pronunțate la data de 05.06.2012 în dosarul nr. x/2012 de Judecătoria Brașov, prin care s-a dispus încuviințarea executării silite, desființarea popririi înființate asupra conturilor bancare ale societății contestatoare la A., întoarcerea executării silite prin obligarea intimatei creditoare la restituirea sumelor ce au fost reținute prin instituirea popririi asupra conturilor contestatoarei, desființarea popririi instituite asupra conturilor societății contestatoarei, întoarcerea executării silite prin restituirea și a sumelor executate, cenzurarea onorariului perceput de executorul judecătoresc.
Potrivit dispozițiilor art. 400 din vechiul C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare", iar conform art. 373 alin. (2) din același cod, "Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Art. 159 și art. 159 indice 1 din vechiul C. proc. civ. reglementează cazurile de necompetență de ordine publică sau privată, precum și limitele temporale în care acestea pot fi invocate.
Necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
În cauză, așa cum a reținut, de altfel și Judecătoria Brașov, instanța inițial învestită - Judecătoria Sectorului 1 București - nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, apreciind că este competentă și pronunțându-se prin sentința civilă nr. 10838 din 14 mai 2013.
Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere faptul că Tribunalul București, secția a IV-a civilă, ca instanță de recurs a casat sentința civilă nr. 10838 din 14 mai 2013 și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe - Judecătoria Sectorului 1 București - devenind astfel incidente prevederile art. 315 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., conform cărora:
"În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."
Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) din vechiul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulate de contestatoarea S.C. C. S.R.L., PRIN REPREZENTANT LEGAL în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea S.C. C. S.R.L., PRIN REPREZENTANT LEGAL, în contradictoriu cu intimații B.E.J. D., PRIN REPREZENTANT LEGAL, S.C. B. S.A., PRIN REPREZENTANT LEGAL și terții popriți DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BRAȘOV, PRIN A.J.F.P. BRAȘOV și A., PRIN REPREZENTANT LEGAL, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2018.