ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Petentul R.R. a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la săvârșirea de către magistratul S.A.G. a infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C. pen., precum și a complicității la infracțiunea de fals și uz de fals. În cuprinsul plângerii s-a reținut că S.A.G. nu a depus diligențele necesare în vederea aflării adevărului în legătură cu petitul referitor la acordarea cheltuielilor de judecată și reprezentarea pârâtei J.D.C. în Dosarul nr. 15863/197/2007 al Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

Se precizează, în acest sens, că magistratul a acceptat la dosar documente care prezentau elemente certe de nelegalitate și anume o împuternicire avocațială, emisă de avocat A.S.L., în care nu era înseriat numărul acesteia și cel al contractului de asistență juridică, precum și chitanța din 27 februarie 2008, care nu avea serie și nu conținea informații de natură a stabili legătura dintre acest înscris și respectiva cauză. Aceste documente, în opinia petentului, au fundamentat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, aducându-i-se astfel prejudicii materiale și morale. Prin ordonanța nr. 902/P/2009 din 14 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.Ș., A.G.S., I.N.I.

și R.D.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. și art. 288 C. pen., cât și disjungerea cauzei privind pe avocat A.S.L. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. și art. 9 din Legea nr. 241/2005. S-a reținut că soluția dispusă de judecători cu privire la cheltuielile de judecată respectă prevederile art. 274 C. proc. civ., iar în ceea ce privește pretențiile intimatei pârâte, acestea nu au fost contestate de recurent sau reprezentanții acestuia, ca de altfel și calitatea avocatului, motiv pentru care s-a considerat că magistrații judecători nu au încălcat nicio normă legală în soluționarea cauzei.

Împotriva acestei ordonanțe, petentul a formulat plângere, în condițiile art. 278 C. proc. pen., iar prin rezoluția din 19 octombrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 9955/4929/II-2/2009 procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentului formulată împotriva soluției adoptată în Dosarul nr. 902/P/2009. Nemulțumit de modul de soluționare a plângerii sale, petentul s-a adresat, în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată, considerând atât ordonanța, cât și rezoluția nelegale și netemeinice, conținând fapte nereale și au la bază o cercetare incompletă, atașând și un set de acte.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., verificând rezoluția atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului parchetului, față de criticile petentului, constată plângerea petentului nefondată pentru următoarele considerente: Din analiza actelor premergătoare efectuate de procuror, ce au stat la baza ordonanței nr. 902/P/2009 din 14 septembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect și temeinic motivat, în raport cu fiecare critică a petentului, ce a fost examinată în concret și căreia i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de M.Ș., A.G.S., I.N.I. și R.D.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen.

și art. 288 C. pen. și disjungerea cauzei privind pe avocat A.S.L. Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, în contextul cauzei, a constatat că nu rezultă existența acestor fapte, magistrații exercitându-și atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale, respectiv cheltuielile de judecată au fost acordate numitei J.D.C. conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., aprecierea asupra cuantumului acestora revenind judecătorului, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Nu poate fi imputat magistraților modul de înregistrare a împuternicirilor avocațiale și respectiv a chitanțelor emise de A.S.L. și astfel partea reprezentată de acest avocat nu poate fi sancționată prin neacordarea cheltuielilor de judecată.

Din conținutul actelor existente nu rezultă că petentului i s-ar fi îngrădit folosința sau exercițiul drepturilor ori că i-ar fi fost creată o stare de inferioritate pe temei de naționalitate, rasă, sex sau religie, pentru a fi reținută în sarcina magistraților și infracțiunea prevăzută de art. 247 C. pen. De asemenea, cu prilejul soluționării cauzelor civile indicate de către petent nu s-a făcut dovada falsificării vreunului înscris prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod cu prilejul instrumentării sau soluționării cauzelor civile sus-menționate. Astfel, din analiza conținutului actelor premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat că intimații magistrați ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a unor fapte de natură penală.

Curtea constată că magistrații judecători și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, aplicând și respectând normele de procedură, dând o interpretare corectă textelor de lege aplicabile în cauză. Simpla împrejurare că petentul este nemulțumit de soluția adoptată în cauzele sale nu poate constitui motiv pentru antrenarea răspunderii penale a magistraților care au emis-o, atâta timp cât din actele de urmărire penală nu a rezultat că aceștia ar fi săvârșit vreo infracțiune în legătură cu îndeplinirea activității de judecată sau că și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, soluțiile magistraților putând fi supuse controlului prin intermediul căilor de atac.

După epuizarea căilor de atac, niciun alt organ nu poate pune în discuție autoritatea acestor decizii, deoarece aceasta ar însemna reluarea unor chestiuni asupra cărora există autoritate de lucru judecat. Instanța penală sesizată în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. nu se poate substitui instanțelor de control judiciar și, în consecință, nu se poate pronunța asupra temeiniciei și legalității hotărârii pronunțate de o altă instanță. Deoarece din actele premergătoare efectuate nu a rezultat că intimații magistrați ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a unor fapte de natură penală, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate reține criticile formulate de petent în plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. adresată instanței supreme, referitoare la insuficienta cercetare, deoarece în etapa actelor premergătoare procurorul este singurul care apreciază asupra oportunității efectuării verificărilor pe care le consideră necesare și suficiente, iar în cauză au fost efectuate numeroase acte premergătoare. În raport cu cele menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că ordonanța din 14 septembrie 2009 dată în Dosarul nr. 902/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este legală și temeinică, motiv pentru care, conform art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea petentului R.R. împotriva ordonanței sus-menționate, pe care o va menține.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.R. împotriva ordonanței din 14 septembrie 2009, dispusă în Dosarul nr. 902/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține ordonanța atacată. Obligă petentul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2010.