ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Ordonanța din 17 martie 2010, dată în Dosarul penal nr. 249/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a), f), art. 38 și art. 42 alin. (1) rap. la art. 45 alin. (1), art. 30 lit. a), art. 209 alin. (4) rap. la art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de: - membrii Comisiei de propuneri de eliberare condiționată din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Tulcea, care au propus liberarea condiționată a condamnatului L.V.; - magistrații de pe raza Curții de Apel Constanța, procurori și judecători, care au avut spre soluționare cererile și plângerile penale formulate de persoanele vătămate în legătură cu liberarea condiționată a numitului L.V.

și anume: O.I., prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea; I.S., M.C., B.D., S.L., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea; - E.V., procuror general al Parchetului de pe lângă; Curtea de Apel Constanța, B.C. și P.L., procurori în cadrul aceleiași unități de parchet; - V.R.A., vicepreședinte al Judecătoriei Tulcea și judecător în Dosarul nr. 5267/2006 al acestei instanțe, M.R., S.G. - judecători în Dosarul nr. 4272/327/2007, B.T.

- judecător în dosarul nr. 6861/327/2007 al Judecătoriei Tulcea; - Iordan Andrei, președinte al Tribunalului Tulcea; - Daniela Carmen Andrei, președinte al Tribunalului Tulcea, D.M., președinte al secției penale; - Judecătoarea Curții de Apel Constanța din Dosarul nr. 2813/88/2008; - magistrații de pe raza Curții de Apel București, care au avut spre soluționare cererile și plângerile penale formulate de persoanele vătămate în legătură cu liberarea condiționată a numitului L.V., precum și cauzele civile având ca obiect partajul bunurilor comune rezultate din căsătoria lui L.V. cu D.D. și anume: - E.C., R.G., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București Raicu Iuliana - prim procuror adjunct - și B.M.

- prim procuror - în cadrul aceluiași parchet; - Surdescu Gheorghe, procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, C.M., procuror general adjunct și B.G., procuror general, în cadrul aceluiași parchet; - A.R., P.C., G.I., C.P., judecători la Judecătoria Sectorului 4 București și M.B., N.A., B.F., A.M., grefieri în cadrul aceleiași instanțe, precum și față de toți grefierii de la arhivă; - T.A., D.D., I.I., V.A., R.M., A.P., C.M., C.T., I.M., S.L., judecători la Tribunalul București în Dosarele nr. 6617/3/2008, nr. 8864/3/2008, nr. 2970/4/2007, L.A., L.R.

vicepreședinți ai Tribunalului București, precum și față de C.L., grefier de ședință, M.S., agent procedural, grefierii de la Registratura Secției 3 Civile, din cadrul Tribunalului București; - prim grefierul de la Secția a III-a Civilă a Curții de Apel București și grefierii de la arhiva acestei secții din perioada august 2008 - decembrie 2008; - M.C., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică; - K.R., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție; - Față de avocații V.D., T.I.R., G.D.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.

și fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., după distincțiile arătate în cuprinsul prezentei ordonanțe. Prin aceeași ordonanță s-a disjuns și s-a declinat competența de soluționare a dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București în vederea identificării persoanelor din cadrul Secției 14 Poliție, responsabilă pentru completarea fișelor de evidență a zilelor câștigate în urma muncii prestate în arest de către L.V. și cercetarea acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. De asemenea s-a disjuns și s-a declinat competența de soluționare a dosarului nou format în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea continuării cercetărilor față de avocații P.L.

și D.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 C. pen. Cheltuielile judiciare în sumă de 50 de lei au rămas în sarcina statului. În motivarea ordonanței, procurorul de caz a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 6331/2001 a Judecătoriei Sectorului 4 București a fost desfăcută căsătoria dintre L.V. și L.D., căsătorie din care au rezultat minorele L.A.M. și L.A.L., L.V. fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorelor. Prin sentința penală nr. 282 din 31 ianuarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 București, L.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, perversiune sexuală și incest în formă continuată, reținându-se că în perioada 1993-2000 a întreținut relații sexuale cu fiicele sale.

Condamnatul a început executarea pedepsei la data de 31 ianuarie 2001, iar la data de 15 septembrie 2006 a fost liberat condiționat din Penitenciarul Tulcea în baza sentinței nr. 1440/2006 a Judecătoriei Tulcea, rămasă definitivă prin nerecurare. Împotriva sentinței penale susmenționate, persoanele vătămate D.D., L.A.M. și L.A.L. au formulat cerere de revizuire care a făcut obiectul Dosarului nr. 4272/327/2007 al Judecătoriei Tulcea și, respectiv, al Dosarului nr. 6861/327/2008, având ca obiect rejudecarea cauzei după casare. La data de 23 noiembrie 2006, L.V. a introdus la Judecătoria Sectorului 4 București o cerere de chemare în judecată prin care solicita partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, inclusiv a apartamentului în care locuiesc persoanele vătămate, cauză care a fost repartizată spre soluționare judecătorului R.A.

Prin plângerea formulată prin reprezentantul lor, D.G., numitele D.D., L.A.M. și L.A.L. au solicitat efectuarea de cercetări față de magistrații, care în opinia lor au pronunțat soluții nelegale și care conțin afirmații necorespunzătoare adevărului, precum și față de alte persoane și anume: membrii Comisiei de propuneri de eliberare condiționată a numitului L.V. din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Tulcea, care au propus liberarea condiționată a condamnatului; persoanele responsabile din cadrul Secției 14 Poliție pentru faptul că, fișele de evidență a zilelor câștigate în urma muncii prestate în arest de către L.V.

conțin date care nu pot fi reale, având în vedere că acesta nu a lucrat în perioada arestului preventiv în cadrul secției și, oricum, nu ar fi putut lucra într-o asemenea măsură încât să aibă 15 zile câștigate pentru fiecare lună de arest; magistrații de pe raza Curții de Apel Constanța, procurori și judecători, care au avut spre soluționare cererile și plângerile penale formulate de persoanele vătămate în legătură cu liberarea condiționată a numitului L.V., și anume, Olteanu Iuliana, prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, I.S., M.C., B.D., S.L., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, E.V., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, B.C.

și P.L., procurori în cadrul aceleiași unități de parchet, V.R.A., vicepreședinte al Judecătoriei Tulcea și judecător investit cu soluționarea dosarului nr. 5267/2006, M.R., S.G. - judecători în Dosarul nr. 4272/327/2007, B.T. - judecător în dosarul nr. 6861/327/2007 al Judecătoriei Tulcea, I.A., președinte al Tribunalului Tulcea, D.C.A. și D.M., președintele Tribunalului Tulcea, respectiv, președintele secției penale din cadrul Tribunalului Tulcea, judecătoarea care a soluționat Dosarul nr. 2813/88/2008 al Curții de Apel Constanța; magistrații de la Curtea de Apel București, și instanțele din raza sa de competență care au soluționat cererile și plângerile penale formulate de persoanele vătămate în legătură cu liberarea condiționată a lui L.V., precum și cauzele civile având ca obiect partajul bunurilor comune rezultate din căsătoria lui L.V.

cu D.D. și anume: E.C. și R.G., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, R.I. - prim procuror adjunct - și B.M.

- prim procuror - în cadrul aceluiași parchet, S.G., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, C.M., procuror general adjunct, și B.G., procuror general, în cadrul aceluiași parchet, A.R., P.C., G.I., C.P., judecători la Judecătoria Sectorului 4 București, M.B., N.A., B.F., A.M., grefieri în cadrul aceleiași instanțe, precum și față de toți grefierii de la arhivă; T.A., D.D., I.I., V.A., R.M., A.P., C.M., C.T., I.M., S.L., judecători la Tribunalul București în Dosarele nr. 6617/3/2008, nr. 8864/3/2008, nr. 2970/4/2007, L.A., L.R., vicepreședinți ai Tribunalului București, precum și față de C.L., grefier de ședință; M.S., agent procedural; grefierii de la Registratura Secțiilor 3 și 4 Civile, din cadrul Tribunalului București, prim grefierul de la Secția a III a Civilă a Curții de Apel București și grefierii de la arhiva acestei secții din perioada august 2008 - decembrie 2008; M.C., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, cel care a soluționat Dosarul penal nr. 724/P/2008 și a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.E.

- procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, S.G. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen., art. 215 C. pen. și art. 264 C. pen.; față de K.R., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, care a dispus o soluție de netrimitere în judecată pentru faptele de corupție reclamate de persoanele vătămate și față de avocații V.D., T.I.R., G.D.R., P.L., D.S. La dosarul cauzei au fost depuse acte prin care au fost dispuse soluții de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul celor sesizate de persoanele vătămate față de: S.V., N.V., F.I., M.V., R.V., B.A.

(membrii Comisiei de propuneri de eliberare condiționată din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Tulcea), C.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, A.R. și P.C., judecători la Judecătoria Sectorului 4 București, E.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, grefierii și arhivarii de Judecătoria Sectorului 4 București, Tribunalul București și Curtea de Apel București, avocații V.D., T.I.R., G.D.R., (Ordonanța nr. 1034/P/2007 din data de 14 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București întocmită de procuror G.S.); E.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și S.G., procuror Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, (Ordonanța nr. 724/P/2008 din data de 05 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, întocmită de procuror C.M.).

Analizând actele aflate în dosar, procurorul de caz a concluzionat că în sarcina magistraților reclamați de persoanele vătămate nu se poate reține săvârșirea vreunei infracțiuni pentru argumentele reținute în considerentele ordonanței sus-menționate și care vor fi redate în cele ce urmează: Actele întocmite de procuror în cadrul activității de aplicare a legii la anumite situații de fapt date, activitate ce presupune un proces amplu cu mai multe etape, respectiv, de stabilire pe bază de probe a situației de fapt supusă actului de justiție, de interpretare a dispozițiilor legale și, în final, de identificare și aplicare a dispoziției legale la cazul concret, sunt supuse controlului procurorului ierarhic superior și, respectiv, instanței de judecată, iar măsurile dispuse și hotărârile pronunțate de instanțe sunt supuse controlului instanței superioare prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

În fiecare dintre aceste etape, orice persoană interesată poate formula critici cu privire la legalitatea și temeinicia soluției atacate, acesta fiind singurul cadru prevăzut de lege, în care poate fi analizată legalitatea și temeinicia soluțiilor date de magistrați. Pe de altă parte, în cadrul unei cercetări penale, având ca obiect cercetarea unui magistrat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu serviciul, nu se poate analiza legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse sau a soluției dată de acesta. Organul de urmărire penală nu are atribuții de control al soluțiilor pronunțate de magistrați, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva magistratului, indiferent de infracțiunile sub aspectul cărora se solicită efectuarea de cercetări, nu este de natură a-l învesti cu astfel de atribuții.

Aceasta pentru că scopul unei cercetări penale nu este analiza legalității și temeiniciei unei soluții, acest rol revenind exclusiv organelor de control competente, prevăzute de lege, ci identificarea, dincolo de această soluție, a unui act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu, act care să se înscrie în „verbum regens” indicat de lege și care, uneori, poate avea influențe asupra unei soluții. Din actele premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii privind existența vreunui astfel de act de conduită, contrar atribuțiilor de serviciu, săvârșit de M.P. sau E.M., judecători la Curtea de Apel Ploiești. Criticile persoanelor vătămate care se referă la legalitatea și temeinicia soluției pronunțate, precum și la motivarea acesteia, chiar formulate prin intermediul unei plângeri penale nu este de natură a schimba atribuțiile organului de urmărire penală, transformându-l într-un organ de control.

În consecință, întrucât nici din susținerile persoanelor vătămate și nici din analiza din oficiu a probelor nu rezultă vreo faptă săvârșită de magistrații indicați în plângerea persoanelor vătămate, care ar putea să constituie vreo infracțiune, procurorul de caz a concluzionat în sensul că există unul dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv, cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. Cu privire la activitatea magistraților și a celorlalte persoane față de care s-au pronunțat deja soluții de neîncepere a urmăririi penale, procurorul de caz a reținut, în ceea ce privește forța juridică de care se bucură soluțiile de netrimitere în judecată emise de procuror, că deși nu există o practică unitară, pentru că în unele cazuri au fost dispuse noi soluții, trecându-se la analiza pe fond a cauzei, iar în alte cazuri s-au dispus soluții de netrimitere în judecată întemeiate pe cazul prevăzut de art. 10 lit. f) C. proc.

pen., sunt însă o serie de reglementări din interpretarea cărora rezultă soluția aplicabilă în aceste situații. Astfel, singurele cazuri în care o cauză în care s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată poate fi repusă în discuție sunt: constatarea ulterioară a faptului că nu a existat sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia soluția de neîncepere a urmăririi penale, caz reglementat de disp. art. 228 alin. (7) C. proc. pen.; redeschiderea urmăririi penale, caz reglementat de disp. art. 270 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și admiterea plângerii formulate împotriva soluției, caz reglementat de disp. art. 278 și următoarele C. proc. pen.

Pornind de la ideea că enumerare susmenționată are caracter exhaustiv și o soluție de netrimitere în judecată nu ar putea fi ignorată în afara unui text care reglementează acest lucru, în opinia procurorului de caz, persoana vătămată nu poate repune în discuție o cauză deja soluționată, prin formularea unei noi plângeri penale prin care sesizează aceleași aspecte. A admite contrariul, ar însemna efectuarea unui demers în afara dispozițiilor legale și, pe de altă parte, ar furniza o modalitate de ignorare a prevederilor legale care reglementează instituția plângerii împotriva soluției. În raport de cele mai sus arătate, s-a concluzionat că singurul caz în care ar putea fi reanalizată cauza în care s-a dispus deja o soluție de neîncepere a urmăririi penale, ar fi cel prevăzut de art. 228 alin. (7) C. proc.

pen., respectiv constatarea faptului că nu a existat sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeiau soluțiile anterioare de neîncepere a urmăririi penale (celelalte două situații reglementate de disp. art. 270 alin. (1) lit. c) și de art. 278 și urm C. proc. pen., se referă la soluții de încetare a urmăririi penale, scoatere de sub urmărire penală și, respectiv, admiterea de către instanța a plângerii împotriva unei soluții de netrimitere în judecată).

Întrucât din actele aflate la dosarul cauzei nu au rezultat elemente noi de natură a duce la concluzia că a dispărut sau că nu a existat împrejurarea pe care s-au întemeiat, rezoluția nr. 205/P/2008 din data de 30 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Ordonanța nr. 1034/P/2007 din data de 14 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea Apel București și Ordonanța nr. 724/P/2008 din data de 05 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, astfel cum cere în mod expres art. 228 alin. (7) C. proc. pen., procurorul de caz a reținut incidența în cauză a cazului care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, și anume cel prevăzut de art. 10 lit. f) C. proc.

pen., în sensul că lipsește o condiție prevăzută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv existența unor elemente noi, de natura celor menționate în art. 228 alin. (7) C. proc. pen. Cât privește solicitarea persoanelor vătămate de a se efectua cercetări față de persoanele responsabile din cadrul Secției 14 Poliție pentru faptul că în fișele de evidență a zilelor câștigate în urma muncii prestate în arest de către L.V. sunt trecute date care nu sunt reale, deoarece acesta nu a lucrat în perioada arestului preventiv, și chiar dacă ar fi lucrat, nu ar fi putut să câștige 15 zile pentru fiecare lună de arest, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea dosarului nou format, unității de parchet competente respectiv, Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București.

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de avocații P.L. și D.S. sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune și declinarea dosarului nou format unității de parchet competente respectiv, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Plângerea formulată de petiționare împotriva Ordonanței nr. 249/P/2009 din 17 martie 2010 a fost respinsă ca neîntemeiată în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen., prin rezoluția nr. 3233/1715/II-2/2010 din 28 aprilie 2010 a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Împotriva ordonanței nr. 249/P/2009 din 17 martie 2010 au formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., petiționarele L.A.L., L.A.M. și D.D. prin reprezentantul convențional D.G. Petiționarele nu au invocat în scris motivele de nelegalitate și netemeinicie a soluției de netrimitere în judecată adoptată de procuror, iar la termenul de judecată din data de 10 decembrie 2010, reprezentantul convențional al acestora a refuzat să pună concluzii pe fondul cauzei. Examinând plângerea formulată în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) și (11) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (11) C. proc.

pen., persoana în privința căreia judecătorul a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10. Din actele și lucrările de la dosar rezultă că prin sentința penală nr. 1364 din 6 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 5045/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată plângerea formulată de petiționarele L.A.L., L.A.M. și D.D. împotriva rezoluției nr. 249/P/2009 din 17 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. Se constată că în cauza dedusă judecății, nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală, care să justifice admiterea prezentei plângeri, desființarea Ordonanței nr. 249/P/2009 din 17 martie 2010 și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale față de persoanele reclamate de petiționare. Față de cele ce preced, văzând și prevederile art. 278 1 alin. (8) lit. a) și ale art. 278 1 alin. (11) C. proc. pen., plângerea formulată de petiționarele L.A.L., L.A.M. și D.D. prin reprezentant convențional D.G. împotriva Ordonanței nr. 249/P/2009 din 17 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, se va respinge, ca inadmisibilă.

În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen., petiționarele vor fi obligate la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R E Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentele L.A.L., L.A.M. și D.D. prin reprezentant convențional D.G. împotriva Ordonanței nr. 249/P/2009 din 17 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petentele la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2010.