ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra plângerii de

față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Ordonanța din 17 martie 2010, dată în Dosarul

penal nr. 249/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul dispozițiilor

art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a), f), art. 38 și art. 42 alin. (1)

rap. la art. 45 alin. (1), art. 30 lit. a), art. 209 alin. (4) rap. la art. 28

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de:

- membrii Comisiei de

propuneri de eliberare condiționată din cadrul Penitenciarului de Maximă

Siguranță Tulcea, care au propus liberarea condiționată a condamnatului L.V.;

- magistrații de pe

raza Curții de Apel Constanța, procurori și judecători, care au avut spre

soluționare cererile și plângerile penale formulate de persoanele vătămate în legătură

cu liberarea condiționată a numitului L.V. și anume: O.I., prim procuror al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea; I.S., M.C., B.D., S.L., procurori în

cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea;

- E.V., procuror

general al Parchetului de pe lângă; Curtea de Apel Constanța, B.C. și P.L.,

procurori în cadrul aceleiași unități de parchet;

- V.R.A.,

vicepreședinte al Judecătoriei Tulcea și judecător în Dosarul nr. 5267/2006 al

acestei instanțe, M.R., S.G. - judecători în Dosarul nr. 4272/327/2007, B.T. - judecător

în dosarul nr. 6861/327/2007 al Judecătoriei Tulcea;

- Iordan Andrei,

președinte al Tribunalului Tulcea;

- Daniela Carmen

Andrei, președinte al Tribunalului Tulcea, D.M., președinte al secției penale;

- Judecătoarea Curții

de Apel Constanța din Dosarul nr. 2813/88/2008;

- magistrații de pe

raza Curții de Apel București, care au avut spre soluționare cererile și

plângerile penale formulate de persoanele vătămate în legătură cu liberarea

condiționată a numitului L.V., precum și cauzele civile având ca obiect

partajul bunurilor comune rezultate din căsătoria lui L.V. cu D.D. și anume:

- E.C., R.G.,

procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București

Raicu Iuliana - prim procuror adjunct - și B.M. - prim procuror - în cadrul

aceluiași parchet;

- Surdescu Gheorghe,

procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, C.M., procuror general

adjunct și B.G., procuror general, în cadrul aceluiași parchet;

- A.R., P.C., G.I., C.P.,

judecători la Judecătoria Sectorului 4 București și M.B., N.A., B.F., A.M.,

grefieri în cadrul aceleiași instanțe, precum și față de toți grefierii de la

arhivă;

- T.A., D.D., I.I., V.A.,

R.M., A.P., C.M., C.T., I.M., S.L., judecători la Tribunalul București în Dosarele

nr. 6617/3/2008, nr. 8864/3/2008, nr. 2970/4/2007, L.A., L.R. vicepreședinți ai

Tribunalului București, precum și față de C.L., grefier de ședință, M.S., agent

procedural, grefierii de la Registratura Secției 3 Civile, din cadrul Tribunalului București;

- prim grefierul de la Secția a III-a Civilă a Curții de Apel București și grefierii de la arhiva acestei secții din

perioada august 2008 - decembrie 2008;

- M.C., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică;

- K.R., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție;

- Față de avocații V.D.,

T.I.R., G.D.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu

contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și fals intelectual

prev. de art. 289 C. pen., după distincțiile arătate în cuprinsul prezentei

ordonanțe.

Prin aceeași

ordonanță s-a disjuns și s-a declinat competența de soluționare a dosarului nou

format în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București

în vederea identificării persoanelor din cadrul Secției 14 Poliție,

responsabilă pentru completarea fișelor de evidență a zilelor câștigate în urma

muncii prestate în arest de către L.V. și cercetarea acestora sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 C. pen.

De asemenea s-a

disjuns și s-a declinat competența de soluționare a dosarului nou format în

favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în vederea

continuării cercetărilor față de avocații P.L. și D.S. sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 C. pen.

Cheltuielile

judiciare în sumă de 50 de lei au rămas în sarcina statului.

În motivarea ordonanței,

procurorul de caz a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr.

6331/2001 a Judecătoriei Sectorului 4 București a fost desfăcută căsătoria

dintre L.V. și L.D., căsătorie din care au rezultat minorele L.A.M. și L.A.L.,

L.V. fiind obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorelor.

Prin sentința penală nr.

282 din 31 ianuarie 2002 a Judecătoriei Sectorului 4 București, L.V. a fost

condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor

de viol, perversiune sexuală și incest în formă continuată, reținându-se că în

perioada 1993-2000 a întreținut relații sexuale cu fiicele sale. Condamnatul a

început executarea pedepsei la data de 31 ianuarie 2001, iar la data de 15

septembrie 2006 a fost liberat condiționat din Penitenciarul Tulcea în baza

sentinței nr. 1440/2006 a Judecătoriei Tulcea, rămasă definitivă prin

nerecurare.

Împotriva sentinței

penale susmenționate, persoanele vătămate D.D., L.A.M. și L.A.L. au formulat

cerere de revizuire care a făcut obiectul Dosarului nr. 4272/327/2007 al

Judecătoriei Tulcea și, respectiv, al Dosarului nr. 6861/327/2008, având ca

obiect rejudecarea cauzei după casare.

La data de 23

noiembrie 2006, L.V. a introdus la Judecătoria Sectorului 4 București o cerere de chemare în judecată prin care solicita

partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, inclusiv a

apartamentului în care locuiesc persoanele vătămate, cauză care a fost

repartizată spre soluționare judecătorului R.A.

Prin plângerea formulată

prin reprezentantul lor, D.G., numitele D.D., L.A.M. și L.A.L. au solicitat

efectuarea de cercetări față de magistrații, care în opinia lor au pronunțat

soluții nelegale și care conțin afirmații necorespunzătoare adevărului, precum

și față de alte persoane și anume: membrii Comisiei de propuneri de eliberare

condiționată a numitului L.V. din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță

Tulcea, care au propus liberarea condiționată a condamnatului; persoanele

responsabile din cadrul Secției 14 Poliție pentru faptul că, fișele de evidență

a zilelor câștigate în urma muncii prestate în arest de către L.V. conțin date

care nu pot fi reale, având în vedere că acesta nu a lucrat în perioada

arestului preventiv în cadrul secției și, oricum, nu ar fi putut lucra într-o

asemenea măsură încât să aibă 15 zile câștigate pentru fiecare lună de arest; magistrații

de pe raza Curții de Apel Constanța, procurori și judecători, care au avut spre

soluționare cererile și plângerile penale formulate de persoanele vătămate în

legătură cu liberarea condiționată a numitului L.V., și anume, Olteanu Iuliana,

prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, I.S., M.C., B.D., S.L.,

procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, E.V., procuror general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, B.C. și P.L., procurori în

cadrul aceleiași unități de parchet, V.R.A., vicepreședinte al Judecătoriei

Tulcea și judecător investit cu soluționarea dosarului nr. 5267/2006, M.R., S.G.

- judecători în Dosarul nr. 4272/327/2007, B.T. - judecător în dosarul nr. 6861/327/2007

al Judecătoriei Tulcea, I.A., președinte al Tribunalului Tulcea, D.C.A. și D.M.,

președintele Tribunalului Tulcea, respectiv, președintele secției penale din

cadrul Tribunalului Tulcea, judecătoarea care a soluționat Dosarul nr. 2813/88/2008

al Curții de Apel Constanța; magistrații de la Curtea de Apel București, și instanțele din raza sa de competență care au soluționat cererile

și plângerile penale formulate de persoanele vătămate în legătură cu liberarea

condiționată a lui L.V., precum și cauzele civile având ca obiect partajul

bunurilor comune rezultate din căsătoria lui L.V. cu D.D. și anume: E.C. și R.G.,

procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București,

R.I. - prim procuror adjunct - și B.M. - prim procuror - în cadrul aceluiași

parchet, S.G., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, C.M.,

procuror general adjunct, și B.G., procuror general, în cadrul aceluiași

parchet, A.R., P.C., G.I., C.P., judecători la Judecătoria Sectorului 4 București, M.B., N.A., B.F., A.M., grefieri în cadrul aceleiași

instanțe, precum și față de toți grefierii de la arhivă; T.A., D.D., I.I., V.A.,

R.M., A.P., C.M., C.T., I.M., S.L., judecători la Tribunalul București în Dosarele nr. 6617/3/2008, nr. 8864/3/2008, nr. 2970/4/2007, L.A., L.R.,

vicepreședinți ai Tribunalului București, precum și față de C.L., grefier de

ședință; M.S., agent procedural; grefierii de la Registratura Secțiilor 3 și 4 Civile, din cadrul Tribunalului București, prim grefierul de la Secția a III a Civilă a Curții de Apel București și grefierii de la arhiva acestei secții din

perioada august 2008 - decembrie 2008; M.C., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

cel care a soluționat Dosarul penal nr. 724/P/2008 și a dispus neînceperea

urmăririi penale față de C.E. - procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, S.G. - procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.

de art. 246 C. pen., art. 215 C. pen. și art. 264 C. pen.; față de K.R.,

procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție, care a dispus o soluție de netrimitere în

judecată pentru faptele de corupție reclamate de persoanele vătămate și față de

avocații V.D., T.I.R., G.D.R., P.L., D.S.

La dosarul cauzei au

fost depuse acte prin care au fost dispuse soluții de neîncepere a urmăririi

penale sub aspectul celor sesizate de persoanele vătămate față de: S.V., N.V.,

F.I., M.V., R.V., B.A. (membrii Comisiei de propuneri de eliberare condiționată

din cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranță Tulcea), C.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, A.R. și P.C., judecători la Judecătoria Sectorului 4 București, E.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, grefierii și arhivarii de Judecătoria Sectorului 4

București, Tribunalul București și Curtea de Apel București, avocații V.D., T.I.R.,

G.D.R., (Ordonanța nr. 1034/P/2007 din data de 14 aprilie 2007 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București întocmită de procuror G.S.); E.C., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București și S.G., procuror Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București, (Ordonanța nr. 724/P/2008 din data de 05

septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, întocmită de procuror C.M.).

Analizând actele

aflate în dosar, procurorul de caz a concluzionat că în sarcina magistraților

reclamați de persoanele vătămate nu se poate reține săvârșirea vreunei

infracțiuni pentru argumentele reținute în considerentele ordonanței

sus-menționate și care vor fi redate în cele ce urmează:

Actele întocmite de

procuror în cadrul activității de aplicare a legii la anumite situații de fapt

date, activitate ce presupune un proces amplu cu mai multe etape, respectiv, de

stabilire pe bază de probe a situației de fapt supusă actului de justiție, de

interpretare a dispozițiilor legale și, în final, de identificare și aplicare a

dispoziției legale la cazul concret, sunt supuse controlului procurorului

ierarhic superior și, respectiv, instanței de judecată, iar măsurile dispuse și

hotărârile pronunțate de instanțe sunt supuse controlului instanței superioare

prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege. În fiecare dintre aceste

etape, orice persoană interesată poate formula critici cu privire la legalitatea

și temeinicia soluției atacate, acesta fiind singurul cadru prevăzut de lege,

în care poate fi analizată legalitatea și temeinicia soluțiilor date de

magistrați.

Pe de altă parte, în

cadrul unei cercetări penale, având ca obiect cercetarea unui magistrat sub

aspectul săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu serviciul, nu se poate analiza

legalitatea și temeinicia măsurilor dispuse sau a soluției dată de acesta. Organul

de urmărire penală nu are atribuții de control al soluțiilor pronunțate de

magistrați, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva

magistratului, indiferent de infracțiunile sub aspectul cărora se solicită

efectuarea de cercetări, nu este de natură a-l învesti cu astfel de atribuții.

Aceasta pentru că scopul unei cercetări penale nu este analiza legalității și

temeiniciei unei soluții, acest rol revenind exclusiv organelor de control

competente, prevăzute de lege, ci identificarea, dincolo de această soluție, a unui

act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu, act care să se înscrie în „verbum

regens” indicat de lege și care, uneori, poate avea influențe asupra unei

soluții.

Din actele

premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii privind existența

vreunui astfel de act de conduită, contrar atribuțiilor de serviciu, săvârșit

de M.P. sau E.M., judecători la Curtea de Apel Ploiești. Criticile persoanelor

vătămate care se referă la legalitatea și temeinicia soluției pronunțate,

precum și la motivarea acesteia, chiar formulate prin intermediul unei plângeri

penale nu este de natură a schimba atribuțiile organului de urmărire penală,

transformându-l într-un organ de control.

În consecință,

întrucât nici din susținerile persoanelor vătămate și nici din analiza din

oficiu a probelor nu rezultă vreo faptă săvârșită de magistrații indicați în

plângerea persoanelor vătămate, care ar putea să constituie vreo infracțiune, procurorul

de caz a concluzionat în sensul că există unul dintre cazurile care împiedică

punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv, cel prevăzut de art. 10 lit. a)

C. proc. pen.

Cu privire la

activitatea magistraților și a celorlalte persoane față de care s-au pronunțat

deja soluții de neîncepere a urmăririi penale, procurorul de caz a reținut, în

ceea ce privește forța juridică de care se bucură soluțiile de netrimitere în

judecată emise de procuror, că deși nu există o practică unitară, pentru că în

unele cazuri au fost dispuse noi soluții, trecându-se la analiza pe fond a

cauzei, iar în alte cazuri s-au dispus soluții de netrimitere în judecată

întemeiate pe cazul prevăzut de art. 10 lit. f) C. proc. pen., sunt însă o

serie de reglementări din interpretarea cărora rezultă soluția aplicabilă în

aceste situații.

Astfel, singurele

cazuri în care o cauză în care s-a dispus o soluție de netrimitere în judecată

poate fi repusă în discuție sunt: constatarea ulterioară a faptului că nu a

existat sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia soluția de

neîncepere a urmăririi penale, caz reglementat de disp. art. 228 alin. (7) C.

proc. pen.; redeschiderea urmăririi penale, caz reglementat de disp. art. 270 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen. și admiterea plângerii formulate împotriva soluției,

caz reglementat de disp. art. 278 și următoarele C. proc. pen. Pornind de la

ideea că enumerare susmenționată are caracter exhaustiv și o soluție de

netrimitere în judecată nu ar putea fi ignorată în afara unui text care

reglementează acest lucru, în opinia procurorului de caz, persoana vătămată nu

poate repune în discuție o cauză deja soluționată, prin formularea unei noi

plângeri penale prin care sesizează aceleași aspecte. A admite contrariul, ar

însemna efectuarea unui demers în afara dispozițiilor legale și, pe de altă

parte, ar furniza o modalitate de ignorare a prevederilor legale care

reglementează instituția plângerii împotriva soluției.

În raport de cele mai

sus arătate, s-a concluzionat că singurul caz în care ar putea fi reanalizată

cauza în care s-a dispus deja o soluție de neîncepere a urmăririi penale, ar fi

cel prevăzut de art. 228 alin. (7) C. proc. pen., respectiv constatarea

faptului că nu a existat sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeiau

soluțiile anterioare de neîncepere a urmăririi penale (celelalte două situații

reglementate de disp. art. 270 alin. (1) lit. c) și de art. 278 și urm C. proc.

pen., se referă la soluții de încetare a urmăririi penale, scoatere de sub

urmărire penală și, respectiv, admiterea de către instanța a plângerii

împotriva unei soluții de netrimitere în judecată).

Întrucât din actele

aflate la dosarul cauzei nu au rezultat elemente noi de natură a duce la

concluzia că a dispărut sau că nu a existat împrejurarea pe care s-au întemeiat,

rezoluția nr. 205/P/2008 din data de 30 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, Ordonanța nr. 1034/P/2007 din data de 14

aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea Apel București și Ordonanța nr. 724/P/2008

din data de 05 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, astfel cum cere

în mod expres art. 228 alin. (7) C. proc. pen., procurorul de caz a reținut incidența

în cauză a cazului care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, și

anume cel prevăzut de art. 10 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lipsește o

condiție prevăzută de lege pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv

existența unor elemente noi, de natura celor menționate în art. 228 alin. (7) C.

proc. pen.

Cât privește

solicitarea persoanelor vătămate de a se efectua cercetări față de persoanele

responsabile din cadrul Secției 14 Poliție pentru faptul că în fișele de

evidență a zilelor câștigate în urma muncii prestate în arest de către L.V. sunt

trecute date care nu sunt reale, deoarece acesta nu a lucrat în perioada

arestului preventiv, și chiar dacă ar fi lucrat, nu ar fi putut să câștige 15

zile pentru fiecare lună de arest, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea

dosarului nou format, unității de parchet competente respectiv, Parchetului de

pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București.

De asemenea, s-a

dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor față de avocații

P.L. și D.S. sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune și declinarea

dosarului nou format unității de parchet competente respectiv, Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București.

Plângerea formulată

de petiționare împotriva Ordonanței nr. 249/P/2009 din 17 martie 2010 a fost respinsă ca neîntemeiată în conformitate cu dispozițiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen.,

prin rezoluția nr. 3233/1715/II-2/2010 din 28 aprilie 2010 a procurorului șef al secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva ordonanței nr.

249/P/2009 din 17 martie 2010 au formulat plângere, în conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petiționarele L.A.L., L.A.M. și

D.D. prin reprezentantul convențional D.G. Petiționarele nu au invocat în scris

motivele de nelegalitate și netemeinicie a soluției de netrimitere în judecată

adoptată de procuror, iar la termenul de judecată din data de 10 decembrie

2010, reprezentantul convențional al acestora a refuzat să pună concluzii pe

fondul cauzei.

Examinând plângerea

formulată în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) și (11)

C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor

art. 278

1

alin. (11) C. proc. pen., persoana în privința căreia judecătorul

a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală nu

mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit

fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală

și nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.

Din actele și

lucrările de la dosar rezultă că prin sentința penală nr. 1364 din 6 septembrie

2010 pronunțată în Dosarul nr. 5045/1/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție

a respins, ca nefondată plângerea formulată de petiționarele L.A.L., L.A.M. și

D.D. împotriva rezoluției nr. 249/P/2009 din 17 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen.

Se constată că în

cauza dedusă judecății, nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au

fost cunoscute de organul de urmărire penală, care să justifice admiterea prezentei

plângeri, desființarea Ordonanței nr. 249/P/2009 din 17 martie 2010 și

trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi

penale față de persoanele reclamate de petiționare.

Față de cele ce

preced, văzând și prevederile art. 278

1

alin. (8) lit. a) și ale art.

278

1

alin. (11) C. proc. pen., plângerea formulată de petiționarele

L.A.L.,

L.A.M.

și D.D. prin reprezentant convențional D.G. împotriva Ordonanței nr. 249/P/2009

din 17 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, se va respinge, ca

inadmisibilă.

În baza art. 192 alin.

(2) și (4) C. proc. pen., petiționarele vor fi obligate la plata sumelor de

câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R E Ș T E

Respinge, ca

inadmisibilă, plângerea formulată de petentele L.A.L., L.A.M. și D.D. prin

reprezentant convențional D.G. împotriva Ordonanței nr. 249/P/2009 din 17

martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică.

Obligă

petentele la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 decembrie 2010.