ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 19 mai 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 42 C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenții Ș.V., Ș.E., Ș.R., I.M.A. și SC R. SRL, vizând decizia penală nr. 1677 din 14 mai 2008 în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că petenții au solicitat revizuirea deciziei penale nr. 1677 din 14 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen. cu referire la Decizia nr. 450/R din 6 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați.

Curtea de Apel Iași a apreciat că nu este competentă să soluționeze cererea de revizuire întrucât potrivit art. 401 C. proc. pen., teza finală, când temeiul cererii de revizuire constă în existența unor hotărâri care nu se pot concilia, competența se determină potrivit art. 35 C. proc. pen. Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 206/45/2009. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că doar în aparență există cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen., referitor la situația când două sau mai multe hotărâri definitive nu se pot concilia, motiv pentru care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 401 C. proc. pen. cu referire la art. 35 C. proc.

pen. Petenții Ș.V., Ș.L., Ș.E., Ș.R., I.M.A. și SC R. SRL Iași au solicitat „redeschiderea urmăririi penale” cu privire la intimații P.D., G.O., P.I., I.M., Z.C., H.L., L.C., G.P., P.M.M., N.I.M., B.C.G., întrucât decizia nr. 450/R din 6 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați nu se poate concilia cu decizia nr. 1677 din 14 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. După cum s-a menționat, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 394 lit. e) C. proc. pen. Astfel: Persoanele vătămate Ș.V., Ș.L., Ș.R., Ș.E. și I.M.A. au formulat la data de 31 ianuarie 2003 plângere penală împotriva executorului Z.C., a numitului H.L. și a mai multor lucrători de poliție, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni.

Prin rezoluția nr. 123/2003 din 24 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași s-a confirmat propunerea organelor de poliție de neîncepere a urmăririi penale. Prin rezoluțiile nr. 1323/II/2/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și nr. 1289/II/2/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost respinsă plângerea petenților formulată împotriva soluției de neurmărire penală. Plângerea petenților împotriva soluției de neurmărire penală formulată în temeiul art. 278 1 C. proc. pen. a format obiectul Dosarului nr. 2370/2004 al Tribunalului Iași. Prin încheierea nr. 3405 din 18 iunie 2004 pronunțată de Înalte Curte de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea judecării cauzei, care forma obiectul Dosarului nr. 2370/2004 al Tribunalului Iași și avea ca obiect plângere împotriva rezoluției nr. 123/P/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, la Tribunalul Galați.

Prin sentința penală nr. 235 din 4 mai 2005, Tribunalul Galați a respins ca nefondată plângerea formulată de petenți împotriva rezoluției nr. 123/P/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 450/R din 6 septembrie 2006 a admis recursul declarat de petenți împotriva sentinței penale nr. 235/2005 a Tribunalului Galați, a casat hotărârea atacată și în rejudecare a admis plângerea și în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a desființat rezoluțiile nr. 123/P/2003 din 24 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, nr. 1323/II/2/2003 din 20 august 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, nr. 1017/II/2/2003 din 2 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și nr. 1289/II/2/2003 din 22 decembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și, pe cale de consecință, a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași în vederea începerii urmăririi penale.

Ulterior, prin rezoluția nr. 123/P/2003 din 12 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași s-a dispus începerea urmăririi penale față de mai mulți învinuiți, dar ca urmare a modificărilor privind competența după calitatea persoanei, respectiv a intimatului Z.C., executor judecătoresc, prin ordonanța nr. 123/P/2003 din 16 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași. Cauza a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași sub nr. 160/P/2007, iar prin rezoluția din 10 iulie 2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală față de toți învinuiții din cauză.

Prin rezoluția nr. 957/II/2/2007 din 19 octombrie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași a respins plângerea formulată de petenți împotriva rezoluției de neurmărire penală. Curtea de Apel Iași, prin sentința penală nr. 12 din 22 ianuarie 2008, a admis plângerea formulată de petenți și a desființat rezoluția nr. 160/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și rezoluția nr. 957/II/2/2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în vederea redeschiderii urmăririi penale și, respectiv, începerii urmăririi penale. Recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de intimații H.L. și Z.C.

împotriva sentinței penale nr. 12 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel Iași au fost admise de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 1677 din 14 mai 2008. Prin această decizie a fost casată hotărârea atacată și rejudecând a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții Ș.V., Ș.L., Ș.R., Ș.E., I.M.A. și SC R. SRL Iași împotriva rezoluției nr. 160/P/2007 din 10 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, pe care a menținut-o.

Din aceste considerente rezultă că nu se poate pune problema ca cele două hotărâri invocate de revizuenți, respectiv decizia penală nr. 450/R din 6 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați și decizia penală nr. 1677 din 14 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, să nu se poată concilia, întrucât, în fapt, prin aceste hotărâri, practic, s-a soluționat plângerea penală a petenților prin care au solicitat tragerea la răspundere penală a mai multor persoane, plângere care a format, inițial, obiectul Dosarului nr. 123/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași. Soluția de neurmărire penală dispusă de procuror în dosarul menționat a fost atacată de petenți, după cum s-a arătat, în procedura reglementată de art. 278 1 C. proc.

pen., iar ca urmare a strămutării cauzei, plângerea petenților a fost soluționată de instanțele din Galați, care a desființat rezoluția nr. 123/P/2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, care și-a declinat competența de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, moment în care plângerea inițială a primit un alt număr respectiv dosarul nr. 160/P/2007 în care s-a pronunțat rezoluția din 10 iulie 2007 de neîncepere a urmăririi penale. Se constată, astfel, că în cauză nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen. referitor la existența unor hotărâri care nu se pot concilia (hotărârile atacate și procedura revizuirii fiind pronunțate, practic, într-o singură cauză, după cum s-a arătat), care să atragă competența de soluționare a cauzei, conform dispozițiilor art. 401 C. proc.

pen. cu referire la art. 35 C. proc. pen. a Î.C.C.J. În aceste condiții, se observă că cererea de revizuire formulată de petenți nu poate privi decât ultima hotărâre pronunțată în cauză, respectiv sentința penală nr. 12 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel Iași, instanță căreia, potrivit art. 401 C. proc. pen. îi revine competența materială să soluționeze cauza, legea prevăzând că instanța care a judecat cauza în prima instanță este competentă să judece cererea de revizuire. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 42 C. proc. pen. cu referire la art. 401, teza I C. proc. pen., va declina competența soluționării cererii de revizuire formulată de petenți în favoarea Curții de Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Declină competența soluționării cauzei privind pe revizuenții Ș.V., Ș.L., Ș.R., Ș.E., I.M.A. și SC R. SRL Iași, în favoarea Curții de Apel Iași. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 noiembrie 2009.