ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra

cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 19 mai 2009,

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 42

C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenții

Ș.V., Ș.E., Ș.R., I.M.A. și SC R. SRL, vizând decizia penală nr. 1677 din 14

mai 2008 în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că petenții au solicitat revizuirea deciziei penale nr.

1677 din 14 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

invocând cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen. cu

referire la Decizia nr. 450/R din 6 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați.

Curtea de Apel Iași a

apreciat că nu este competentă să soluționeze cererea de revizuire întrucât

potrivit art. 401 C. proc. pen., teza finală, când temeiul cererii de revizuire

constă în existența unor hotărâri care nu se pot concilia, competența se

determină potrivit art. 35 C. proc. pen.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 206/45/2009.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că doar în aparență există cazul de

revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C. proc. pen., referitor la situația

când două sau mai multe hotărâri definitive nu se pot concilia, motiv pentru

care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 401 C. proc. pen. cu referire la art.

35 C. proc. pen.

Petenții Ș.V., Ș.L., Ș.E.,

Ș.R., I.M.A. și SC R. SRL Iași au solicitat „redeschiderea urmăririi penale” cu

privire la intimații P.D., G.O., P.I., I.M., Z.C., H.L., L.C., G.P., P.M.M., N.I.M.,

B.C.G., întrucât decizia nr. 450/R din 6 noiembrie 2006 a Curții de Apel Galați

nu se poate concilia cu decizia nr. 1677 din 14 mai 2008 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

După cum s-a

menționat, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 394 lit. e) C. proc.

pen. Astfel:

Persoanele vătămate Ș.V.,

Ș.L., Ș.R., Ș.E. și I.M.A. au formulat la data de 31 ianuarie 2003 plângere

penală împotriva executorului Z.C., a numitului H.L. și a mai multor lucrători

de poliție, solicitând efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii mai

multor infracțiuni.

Prin rezoluția nr. 123/2003

din 24 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași s-a confirmat

propunerea organelor de poliție de neîncepere a urmăririi penale.

Prin rezoluțiile nr. 1323/II/2/2003

a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și nr. 1289/II/2/2003 a Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost respinsă plângerea petenților formulată

împotriva soluției de neurmărire penală.

Plângerea petenților

împotriva soluției de neurmărire penală formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen. a format obiectul Dosarului nr. 2370/2004 al Tribunalului Iași.

Prin încheierea nr. 3405

din 18 iunie 2004 pronunțată de Înalte Curte de Casație și Justiție s-a dispus

strămutarea judecării cauzei, care forma obiectul Dosarului nr. 2370/2004 al

Tribunalului Iași și avea ca obiect plângere împotriva rezoluției nr. 123/P/2003

a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, la Tribunalul Galați.

Prin sentința penală nr.

235 din 4 mai 2005, Tribunalul Galați a respins ca nefondată plângerea

formulată de petenți împotriva rezoluției nr. 123/P/2003 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul Iași.

Curtea de Apel

Galați, prin decizia penală nr. 450/R din 6 septembrie 2006 a admis recursul

declarat de petenți împotriva sentinței penale nr. 235/2005 a Tribunalului

Galați, a casat hotărârea atacată și în rejudecare a admis plângerea și în

temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen. a desființat

rezoluțiile nr. 123/P/2003 din 24 iunie 2003 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Iași, nr. 1323/II/2/2003 din 20 august 2003 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul Iași, nr. 1017/II/2/2003 din 2 octombrie 2003 a Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Iași și nr. 1289/II/2/2003 din 22 decembrie 2003 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și, pe cale de consecință, a trimis

cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași în vederea începerii urmăririi

penale.

Ulterior, prin

rezoluția nr. 123/P/2003 din 12 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă

Tribunalul Iași s-a dispus începerea urmăririi penale față de mai mulți

învinuiți, dar ca urmare a modificărilor privind competența după calitatea

persoanei, respectiv a intimatului Z.C., executor judecătoresc, prin ordonanța nr.

123/P/2003 din 16 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași s-a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Iași.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași sub nr. 160/P/2007,

iar prin rezoluția din 10 iulie 2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală față de toți învinuiții din cauză.

Prin rezoluția nr. 957/II/2/2007

din 19 octombrie 2007, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Iași a respins plângerea formulată de petenți împotriva rezoluției de

neurmărire penală.

Curtea de Apel Iași,

prin sentința penală nr. 12 din 22 ianuarie 2008, a admis plângerea formulată

de petenți și a desființat rezoluția nr. 160/P/2007 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași și rezoluția nr. 957/II/2/2007 a procurorului general al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași în vederea redeschiderii urmăririi

penale și, respectiv, începerii urmăririi penale.

Recursurile formulate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de intimații H.L. și Z.C. împotriva

sentinței penale nr. 12 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel Iași au fost

admise de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin decizia

penală nr. 1677 din 14 mai 2008.

Prin această decizie

a fost casată hotărârea atacată și rejudecând a respins ca nefondată plângerea

formulată de petenții Ș.V., Ș.L., Ș.R., Ș.E., I.M.A. și SC R. SRL Iași

împotriva rezoluției nr. 160/P/2007 din 10 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Iași, pe care a menținut-o.

Din aceste

considerente rezultă că nu se poate pune problema ca cele două hotărâri

invocate de revizuenți, respectiv decizia penală nr. 450/R din 6 octombrie

2006 a Curții de Apel Galați și decizia penală nr. 1677 din 14 mai 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, să nu se poată concilia,

întrucât, în fapt, prin aceste hotărâri, practic, s-a soluționat plângerea

penală a petenților prin care au solicitat tragerea la răspundere penală a mai multor

persoane, plângere care a format, inițial, obiectul Dosarului nr. 123/P/2003 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.

Soluția de neurmărire

penală dispusă de procuror în dosarul menționat a fost atacată de petenți, după

cum s-a arătat, în procedura reglementată de art. 278

1

C. proc. pen.,

iar ca urmare a strămutării cauzei, plângerea petenților a fost soluționată de

instanțele din Galați, care a desființat rezoluția nr. 123/P/2003 a Parchetului

de pe lângă Tribunalul Iași și a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Iași, care și-a declinat competența de soluționare în favoarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, moment în care plângerea inițială

a primit un alt număr respectiv dosarul nr. 160/P/2007 în care s-a pronunțat

rezoluția din 10 iulie 2007 de neîncepere a urmăririi penale.

Se constată, astfel,

că în cauză nu este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C.

proc. pen. referitor la existența unor hotărâri care nu se pot concilia

(hotărârile atacate și procedura revizuirii fiind pronunțate, practic, într-o

singură cauză, după cum s-a arătat), care să atragă competența de soluționare a

cauzei, conform dispozițiilor art. 401 C. proc. pen. cu referire la art. 35 C.

proc. pen. a Î.C.C.J.

În aceste condiții,

se observă că cererea de revizuire formulată de petenți nu poate privi decât

ultima hotărâre pronunțată în cauză, respectiv sentința penală nr. 12 din 24

ianuarie 2008 a Curții de Apel Iași, instanță căreia, potrivit art. 401 C.

proc. pen. îi revine competența materială să soluționeze cauza, legea prevăzând

că instanța care a judecat cauza în prima instanță este competentă să judece

cererea de revizuire.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 42 C. proc. pen.

cu referire la art. 401, teza I C. proc. pen., va declina competența

soluționării cererii de revizuire formulată de petenți în favoarea Curții de

Apel Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Declină competența

soluționării cauzei privind pe revizuenții Ș.V., Ș.L., Ș.R., Ș.E., I.M.A. și

SC R. SRL Iași, în favoarea Curții de Apel Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 noiembrie 2009.