ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 108/2018

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2018

Asupra contestației în anulare de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 12 iunie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.A. la plata sumei de 2.000.000 RON, cu titlu de daune materiale și a sumei de 400.000 RON, cu titlu de daune morale, precum și la plata dobânzii legale calculate de la 21 iulie 2008 până la data plății.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1357, art. 1359 C. civ. și art. 12, art. 35, art. 304 și art. 308 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1590 din 18 decembrie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins excepția autorității de lucru judecat; a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A.; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.000.000 RON, cu titlu de daune materiale și a sumei de 400.000 RON, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. B. S.A., prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin decizia civilă nr. 704A/2016 din 11 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1590 din 18 decembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă; a schimbat sentința apelată în sensul că a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 8609 din 3 noiembrie 2011, a Judecătoriei Sectorului 5 București, cu privire la pretenția de despăgubire pentru prejudiciul material și moral aferent apartamentului nr. x, parter și a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului având acest obiect; a menținut soluția de respingere a excepției autorității de lucru judecat cu privire la celelalte pretenții ale reclamantului; a respins ca neîntemeiate celelalte pretenții ale reclamantului.

Atât reclamantul A., cât și pârâta S.C. B. S.A. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 704A/2016 din 11 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Prin decizia nr. 1482 din 18 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în complet de filtru, a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 704A/2016 din 11 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a respins ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva aceleiași decizii.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul A., prin care a solicitat anularea deciziei atacate și fixarea unui termen în vederea judecării pe fond a recursului.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul a arătat, în esență, că instanța de recurs a anulat ca netimbrat recursul său, fără să observe că nu i-a fost comunicată efectiv adresa prin care s-a stabilit în sarcina sa obligația de timbrare a recursului.

În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

La 4 ianuarie 2018, intimata S.C. B. S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.

La terminarea ședinței de judecată de la termenul din 23 ianuarie 2018, contestatorul A. a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că excepția invocată este fondată pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că după închiderea dezbaterilor și terminarea ședinței de judecată, contestatorul A. a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Chiar dacă textul art. 394 C. proc. civ. prevede dreptul părților de a depune concluzii scrise după închiderea dezbaterilor, acestea nu pot formula pe această cale cereri noi după acest moment procesual întrucât, dacă s-ar proceda în acest mod, s-ar aduce atingere principiilor contradictorialității și dreptului la apărare.

Fiind depusă după închiderea dezbaterilor, Înalta Curte apreciază că nu a fost legal învestită cu cererea de sesizare a Curții Constituționale, motiv pentru care nu se impune examinarea acestei cereri.

Art. 503 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, iar art. 503 alin. (2) pct. 2 din același act normativ prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că obiectul contestației în anulare îl formează numai hotărârile judecătorești definitive.

Potrivit art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă (...) anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac".

Textul de lege anterior evocat stabilește că nu sunt supuse niciunei căi de atac hotărârile pronunțate de instanța supremă, în complet de filtru, prin care recursul este anulat sau respins, pentru neîndeplinirea unei cerințe formale sau de admisibilitate.

Nefiind supusă niciunei căi de atac, rezultă că hotărârea instanței de recurs pronunțată în complet de filtru, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., nu poate forma obiectul căilor de atac de reformare sau de retractare.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin decizia nr. 1482 din 18 octombrie 2017, pronunțată în complet de filtru conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 704A/2016 din 11 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă și a respins ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva aceleiași decizii.

Fiind atacată o hotărâre de anulare a recursului, pronunțată de Înalta Curte în complet de filtru, rezultă că această hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, conform art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată pe calea contestației în anulare.

Or, recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații și pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1482 din 18 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1482 din 18 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2018.