ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3144/2018

Ședința publică din data de 27 iunie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Direcția Regională Vamală Iași - Biroul Vamal de Frontieră Albița solicitând instanței să se constate inexistența dreptului pârâtei de a solicita executarea lor silită în ceea ce privește suma de 48.485 euro întrucât a intervenit prescripția executării silite, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 48.485 Euro.

Tribunalul Iași, secția I civilă prin sentința civilă nr. 433din 05 martie 2018 a declinat competența de soluționare a cererii, formulată de reclamanții A. și B., în favoarea Judecătoriei Giurgiu, reținând, în esență, că analiza susținerilor reclamanților nu poate fi făcută decât în cadrul procesual edictat în materia executării silite, respectiv în cel reglementat de art. 651 alin. (3) C. proc. civ., text care dă în competența instanței de executare toate cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Astfel, s-a reținut că în soluționarea prezentei acțiuni competența aparține Judecătoriei Giurgiu, ca instanță de executare, de constatare a inexistenței dreptului pârâtei de a solicita executarea silită a sumei de 48.485 euro și de restituire a sumei de 48.485 euro asupra căreia s-a instituit sechestrul asigurător, sechestru ce nu s-a desființat, nu s-a ridicat, ci s-a transformat în sechestru definitiv, executoriu, pentru realizarea scopului său, acela de a asigura satisfacerea creditorilor în favoarea cărora a fost luată măsura.

Judecătoria Giurgiu prin sentința civilă nr. 2886/2018 din 16 mai 2018 a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Iași și Judecătoria Giurgiu și a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea emiterii regulatorului de competență.

În argumentarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că în cauză competența pentru soluționarea cererii reclamanților nu se stabilește potrivit dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., ci conform dispozițiilor de drept comun.

Astfel, s-a reținut că dată fiind valoarea litigiului, respectiv 48.485 euro, competența materială revine Tribunalului, luând în considerare faptul că această valoare depășește pragul de 200.000 RON, prag care în baza art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. atrage competența materială a judecătoriei.

Totodată, s-a reținut că din punct de vedere teritorial, competența se stabilește conform dispozițiilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., iar în cauză pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Direcția Regională Vamală Iași - Biroul Vamal de Frontieră Albița are sediul în Iași.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Giurgiu competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Direcția Regională Vamală Iași - Biroul Vamal de Frontieră Albița au solicitat să se constate inexistența dreptului pârâtei de a solicita executarea lor silită în ceea ce privește suma de 48.485 euro întrucât a intervenit prescripția executării silite, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 48.485 Euro.

Potrivit art. 714 C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Prin urmare, potrivit textului de lege sus-menționat, competența de soluționare a unei cereri privind contestația la executare - cum este cazul în speța de față, aparține instanței de executare.

În acest sens, devin incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Ca atare, dacă nu se constată ca fiind incidentă o dispoziție derogatorie de la competența stabilită prin art. 651 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul debitorului este instanța competentă să soluționeze cererea de validare poprire.

Cum în cauză domiciliul debitorilor A. și B. se află în Giurgiu, județul Giurgiu, în circumscripția Judecătoriei Giurgiu, rezultă că această judecătorie este instanța de executare competentă să soluționeze acțiunea de constatare a inexistenței dreptului pârâtei de a solicita executarea silită a sumei de 48.485 euro și de restituire a sumei de 48.485 euro asupra căreia s-a instituit sechestrul asigurator, sechestru ce nu s-a desființat, nu s-a ridicat, ci s-a transformat în sechestru definitiv, executoriu, pentru realizarea scopului său, acela de a asigura satisfacerea creditorilor în favoarea cărora a fost luată măsura.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, constatând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2018.