ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 605/2018

HOTĂRÂRE

28.02.2018

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 605/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Ședința publică din data de 28 februarie 2018

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, sub număr de dosar x/2017, reclamanta CN CF CFR S.A. BUCUREȘTI prin Sucursala Regionala CF Iași a chemat în judecată pe pârâtul A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la: 1. plata sumei de 1.254,00 RON reprezentând sumă nedatorată încasată de la societate în calitate de angajator; 2. obligarea la plata dobânzii legale de la data pronunțării sentinței și până la restituirea efectivă a debitului restant; 3.obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 1942/2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2014, instanța a obligat societatea la plata actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, a diferenței dintre drepturile salariale efectiv încasate, iar în baza acestei sentințe executorii de drept, și ca urmare a solicitării scrise a Uniunii Sindicală Teritorială "B." Iași, în numele și pentru reclamantul A., societatea a încheiat convenția de eșalonare la plată nr. x/02.02.2015 și a achitat către pârât suma de 2.170,00 RON (tranșa I conform convenției).

A mai arătat că, prin decizia civilă nr. 929/2015 a Curții de Apel Iași, instanța a modificat sentința Tribunalului Iași, în sensul respingerii capetelor de cerere, formulate de Uniunea Sindicală "B." Iași, în numele și pentru A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. CN CF CFR S.A. și S.C. CN CF CFR S.A. prin Sucursala CF Iași, referitoare la obligarea la plata, actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă, a diferenței de drepturi salariale pentru perioada 01.01.2011-18.04.2013.

Astfel, în urma acestei decizii, prin care s-a admis apelul formulat de către societate, suma pe care dl. A. era îndreptățit să o primească s-a diminuat, rezultând astfel o diferență de 1.254,00 RON achitați în plus de către societate.

A susținut că, în cazul de față, sumele primite în plus primite în baza sentinței civile nr. 1942/2014 pronunțată de Tribunalul Iași sunt nedatorate, întrucât cuantumul acestora a fost modificat prin decizia civilă nr. 929/2015 a Curții de Apel Iași, devenind astfel sume încasate necuvenit.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 256 alin. (1), art. 269 Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 1218 din 19 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Iași și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/2017

Prin sentința civilă nr. 5921 din 12 septembrie 2017, Tribunalul București a declinat competența materială către Judecătoria Pașcani, apreciind că această instanță este competentă să judece cauza prin raportare la dispozițiile art. 651 alin. C. proc. civ., ca instanță de executare de la domiciliul debitorului persoană fizică (pârâtul din prezenta cauză), întrucât a apreciat că acțiunea reclamantei este de fapt o întoarcere a executării, fiind incidente dispozițiile art. 723 alin. (1), art. 724 alin. (3) și art. 622 C. proc. civ., chiar dacă în speță este vorba de o executare benevolă și nu de una silită.

Învestită prin declinare, Judecătoria Pașcani a reținut faptul că reclamanta a executat benevol hotărârea Tribunalului Iași, sentința civilă nr. 1924/11.03.2014, (ce a soluționat un conflict de muncă), sentință ce a fost modificată în calea de atac, cu consecința modificării sumelor datorate angajatului.

Judecătoria Pașcani a apreciat că, față de executarea benevolă a sentinței primei instanței, nu se poate extinde competența de soluționare a cauzei către judecătorie, întrucât dispozițiile art. 723 alin. (1), art. 724 alin. (3) C. proc. civ. sunt texte speciale ce se aplică numai în cazul executării silite, ceea ce nu este cazul în speță.

Așa fiind s-a reținut că prezentul litigiu și-a păstrat caracterul de litigiu de muncă în înțelesul art. 1 lit. p) din Legea 62/2011, iar competența de soluționare a unor astfel de litigii aparține tribunalului, potrivit art. 208 din aceeași lege.

În acest context devin incidente dispozițiile art. 256 alin. (1) Codul muncii (salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie), text pe care și-a întemeiat de altfel acțiunea și reclamanta, care are la îndemână un mijloc procedural cu caracter special, ce dă posibilitatea angajatorului de a recupera sumele de bani încasate de salariat în mod necuvenit.

Textul are caracter de normă specială, aplicabilă prioritar în raport cu orice alte dispoziții, atunci când este vorba despre raporturi de muncă.

Prin urmare, Judecătoria Pașcani a apreciat că nu este competentă material să judece prezenta cauză.

Cu privire la tribunalul competent teritorial să judece cauza, judecătoria a considerat că Tribunalul București este competent să soluționeze cauza, fiind instanța competentă în a cărei circumscripție se află sediul reclamantei, având în vedere dispozițiile art. 269 alin. (1) Codul muncii, art. 210 din Legea nr. 62/2011, precum și faptul că sediul reclamantei este în Municipiul București.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 2255/2017 din 6 decembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Pașcani, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Pașcani competența materială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În cauză, conflictul negativ de competență a fost determinat ca urmare a calificărilor diferite date de către instanțe naturii pretențiilor deduse judecății.

Calificarea unor litigii, a obiectului judecății întâmpină uneori serioase dificultăți, însă instanțele trebuie să se orienteze după natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție.

În speță, se reține că obiectul acțiunii este reprezentat de cererea formulată de reclamantă privind obligarea pârâtului la: 1. plata sumei de 1.254,00 RON reprezentând sumă nedatorată încasată de la societate în calitate de angajator; 2. obligarea la plata dobânzii legale de la data pronunțării sentinței și până la restituirea efectivă a debitului restant; 3. obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta acțiune.

Este de necontestat că prin capătul nr. 1 al cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat restituirea unei sume despre care se menționează că a fost achitată în baza sentinței civile nr. 1942/2014 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință care ulterior a modificată prin decizia civilă nr. 929/2015 a Curții de Apel Iași, fără să fi fost restabilită situația anterioară, de unde rezultă că instanța a fost învestită să soluționeze o acțiune având ca obiect întoarcerea executării.

Este știut că procedura de întoarcere a executării silită este specifică fazei de executare silită, iar dispozițiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, așa încât competența de soluționare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispozițiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

În plus, în condițiile în care, dispozițiile art. 622 C. proc. civ. reglementează, ca modalități de punere în executare a obligațiilor stabilite prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu, executarea de bunăvoie și executarea silită, înseamnă că, pe cale de consecință, și dispozițiile referitoare la întoarcerea executării se aplică inclusiv în situația executării de bună voie a obligaților stabilite printr-un titlu executoriu.

Prin urmare, pentru determinarea competenței materiale de soluționare a prezentului litigiu prezintă relevanță dispozițiile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., 724 alin. (3) C. proc. civ. și art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.

Conform art. 724 alin. (3) din C. proc. civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare. Judecata se va face de urgență și cu precădere, hotărârea fiind supusă numai apelului.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate, rezultă că determinant este sediul debitorului, iar în cauză calitatea de debitor o are A., care are domiciliul în sat/com. Ruginoasa, în raza teritorială a Judecătoriei Pașcani, aceasta fiind, față de prevederile art. 651 C. proc. civ., instanța competentă cu soluționarea prezentului litigiu având ca obiect întoarcerea executării.

În raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Pașcani.