ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2181/2019

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2019

Asupra recursului de față,

Din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2016 la data de 13 decembrie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SPITALUL UNIVERSITAR DE STOMATOLOGIE PROF. DR. "DAN THEODORESCU", să se constate că activitatea desfășurată în perioada 3 august 1974 - 1 iunie 2002 se încadrează în grupa a II-a/grupa I de muncă, în procent de 100% și să fie obligată pârâta să îi elibereze o adeverință în acest sens.

A solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 713 din data de 30.01.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SPITALUL UNIVERSITAR DE STOMATOLOGIE PROF. DR. "DAN THEODORESCU".

S-a constatat că activitatea prestată de reclamant în perioada 3 august 1974 - 31 martie 2001, în cadrul instituției pârâte, se încadrează în grupa a II-a de muncă, în procent de 100%.

A fost obligată pârâta să emită reclamantului o adeverință prin care să ateste, conform hotărârii, grupa de muncă în care acesta și-a desfășurat activitatea, perioada și procentul în care acesta și-a desfășurat activitatea în grupa superioară de muncă.

A fost respinsă cererea, ca neîntemeiată, referitor la constatarea încadrării reclamantului în grupa superioară de muncă, pentru perioada 1 aprilie 2001-1 iunie 2002.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1604 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, apelanta-pârâtă SPITALUL CLINIC DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ PROF. DR. "DAN THEODORESCU".

Prin decizia civilă nr. 2863 din 20 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă SPITALUL CLINIC DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ PROF. DR. "DAN THEODORESCU".

A schimbat sentința atacată, în sensul că a respins, în tot, acțiunea, ca neîntemeiată.

La data de 22 august 2018, recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva deciziei civile anterior menționate, invocând dispozițiile art. 480 alin. (6) din C. proc. civ. și ale art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței primei instanțe.

În conținutul cererii, recurentul-reclamant a arătat că, astfel cum rezultă din expertiza administrată de prima instanță, tehnicienii dentari desfășurau activități ce se regăsesc atât în Anexa 1, cât și în Anexa 2 la Ordinul Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 50/1990.

A susținut, în raport de dispozițiile deciziei nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind examinarea recursului în interesul legii formulat de către Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța cu privire la încadrarea în grupa I și a II-a de muncă a activității desfășurate anterior datei de 1 aprilie 2001, că, în măsura în care aceste prevederi nu au fost puse în aplicare în unități de către angajator și sindicate, până la abrogarea ordinului, salariatul dispune de un drept material individual, pe care îl poate valorifica oricând, pe cale judiciară, solicitând, în fața instanței de judecată, recunoașterea acestor condiții.

Nefiind reglementată în cuprinsul ordinului o procedură jurisdicțională specială, aplicabilă cu prioritate, care să garanteze posibilitatea verificării legalității aplicării sale, a considerat că instanța de drept comun este abilitată a statua asupra încadrării unei activități concrete a unui salariat în grupa superioară de muncă (inclusiv în ceea ce privește stabilirea existenței și naturii condițiilor vătămătoare din perioada respectivă, precum și a timpului efectiv de lucru în aceste condiții), cum în speța de față a și procedat Tribunalul, ca instanța de fond.

Făcând trimitere la textele paragrafelor 55, 56 și 58 din decizie, a menționat că, în cazul pasivității angajatorului, instanța se poate substitui acestuia, dacă nu s-a urmat procedura administrativă internă prevăzută de ordin, finalizată cu nominalizarea persoanei într-o anumită grupă de muncă, procedând ea însăși la verificarea condițiilor de lucru din acea perioadă, în raport cu probele administrate.

În acest sens, a considerat că evaluarea utilității unei probe cu expertiză în domeniul protecției muncii, reprezintă o chestiune de apreciere asupra probelor.

În raport cu considerentele cuprinse în paragraful 61 din decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție aanterior menționată, a susținut că activitățile desfășurate de tehnicianul dentar sunt activități similare cu cele ce se regăsesc în Anexele la Ordinul nr. 50/1990.

Prin întâmpinarea înregistrată la 29 octombrie 2018, intimata-pârâtă SPITALUL CLINIC DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACIALĂ "PROF. DR. DAN THEODORESCU" a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost întocmit de către magistratul-asistent la data de 15 noiembrie 2018, iar prin încheierea de ședință din 15 februarie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea către părți a acestui raport.

În cauză, la data de 11 martie 2019, recurentul-pârât a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu o excepție de neconstituționalitate ce vizează dispozițiile art. 483 pct. 2 din C. proc. civ., cerere ce a a fost comunicată intimatei-pârâte, pentru formularea unui punct de vedere.

La data de 4 octombrie 2019, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu recursul, fixând termen la data de 22 noiembrie 2019, în ședință publică, pentru discutarea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României și, totodată, pentru discutarea excepției inadmisibilității recursului.

Examinând recursul, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea pe fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

În acest sens, Înalta Curte reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 483 alin. (2) teza a III-a din C. proc. civ., în forma aplicabilă la data introducerii acțiunii, care stipulează că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Rezultă că în acest tip de litigii, deciziile pronunțate de instanțele de apel sunt definitive, nefiind supuse recursului.

Cum decizia recurată în speță a fost pronunțată de către Curtea de Apel București în cadrul unui litigiu având ca obiect un conflict individual de muncă, în cauză este aplicabil textul anterior menționat, astfel că decizia civilă ce face obiectul cauzei nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la textul art. 483 alin. (2) teza a III-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2863 din 20 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2863 din 20 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2019.