ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2159/2019

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 27.09.2014 (data poștei) pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a Civilă, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâții B., C., D., E., F., G., H., I. și J. solicitând să fie obligați aceștia la plata în solidar a sumei de 7.184.582.951 ROL (718.458,2 RON) actualizată cu indicele de inflație reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei aferent achiziționării nejustificate de rulmenți de la K., a majorărilor și penalităților de întârziere și a dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea pronunțată la data de 24.04.2015 Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a dispus înaintarea cauzei secției a VI-a Civilă a aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 05.05.2015, sub nr. x/2014*.

Prin sentința civilă nr. 1425 din 24.04.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta S.C. A. S.A., solicitând anularea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei primei instanțe pentru judecata fondului.

Prin decizia civilă nr. 128/A din 23 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul reclamantei și a obligat-o să plătească intimatei D. suma de 300 RON cheltuieli de judecată și intimatului E. suma de 5000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 128/A din 23 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, reclamanta S.C. A. S.A. a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a susținut, în esență, nelegalitatea hotărârii, decurgând din aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 în ceea ce privește întreruperea cursului prescripției, precum și nelegalitatea hotărârii decurgând din aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 451 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.

Recurenta-reclamantă a solicitat, în esență, admiterea recursului și casarea deciziei recurate, reducerea cheltuielilor de judecată din apel, respingerea excepției prescripției privind dreptul material la acțiune și trimiterea cauzei Tribunalului Bucuresti-sectia a VI a Civilă, în vederea continuării judecații pe fond.

La 19 aprilie 2018, intimatul-pârât J. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată; la 20 aprilie 2018, intimatul-pârât B. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de valoarea litigiului, iar pe fond a solicitat, în esență, respingerea recursului ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată anexate (2.000 RON-dosar recurs); la 20 aprilie 2018, intimata-pârâtă G. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefundat; la 19 aprilie 2018, intimatul-pârât I. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității cererii de recurs în raport de art. 486 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. coroborat cu alin. (3) al art. 486, iar pe fond a solicitat, în esență, respingerea recursului ca neîntemeiat; la 20 aprilie 2018, intimatul-pârât E. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în recurs; la 23 aprilie 2018, intimata-pârâtă D. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată; la 20 aprilie 2018, intimata-pârâtă F. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Înalta Curte a procedat la efectuarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 septembrie 2018 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La 2, 4 și 9 octombrie 2018, intimații-pârâți J., F., D. și E. au depus fiecare câte un punct de vedere la raport prin care au arătat că recursul este inadmisibil; iar la 12.10.2018, recurenta-reclamantă a depus punct de vedere la raport prin care a susținut, în esență, că valoarea litigiului depășește 1.000.000 RON.

Prin încheierea din 15 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-civilă a admis, în principiu, recursul și a acordat termen la data de 14 februarie 2019, pentru soluționarea recursului.

Prin încheierea din 14 februarie 2019, față de împrejurarea că intimatul I. a decedat, astfel cum rezultă din copia certificatului de deces seria x din data de 28 iunie 2018, depus la dosarul cauzei și, avându-se în vedere prevederile art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora "Judecarea cauzelor se suspendă de drept prin decesul uneia dintre părți, până la introducerea în cauză a moștenitorilor, în afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora", Înalta Curte, secția a II-a civilă a suspendat judecata recursului.

Părțile au fost citate pentru termenul de judecată din 21 noiembrie 2019 pentru a se pune în discuție cererea de constatare a perimării recursului.

Înalta Curte, luând în analiză perimarea cererii de recurs, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispozițiilor art. 416 C. proc. civ. "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află,trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părții.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

În speță, se constată că judecata pricinii a fost suspendată la data de 14 februarie 2019, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în speță, condițiile perimării, așa cum se desprind din dispozițiile art. 416 C. proc. civ. sunt îndeplinite în pricina de față, având în vedere că de la data suspendării judecării recursului - 14 februarie 2019 - nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și că a trecut un termen mai mare de șase luni, încheierea din 14 februarie 2019 fiind ultimul act de procedură îndeplinit în cauză.

În speță, nu este incidentă o cauză neimputabilă păților sau necesitatea îndeplinirii din oficiu a unui act de procedură, care să conducă la întreruperea termenului de perimare.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de șase luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 128/A din 23 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi obligată reclamanta S.C. A. S.A. la plata următoarelor sume, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către următorii intimați-pârâți: 1.000 RON către intimatul-pârât B.; 5.000 RON către intimatul-pârât E.; 300 RON către intimata-pârâtă D.; 2.000 RON către intimatul-pârât J..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 128/A din 23 ianuarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. la plata următoarelor sume, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către următorii intimați-pârâți: 1.000 RON către intimatul-pârât B.; 5.000 RON către intimatul-pârât E.; 300 RON către intimata-pârâtă D.; 2.000 RON către intimatul-pârât J..

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2019.