ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2153/2019

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 19 aprilie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Societatea, "B." S.A. BUCUREȘTI și C., solicitând instanței, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâților să-i permite participarea la Adunarea Extraordinară convocată pentru data de 29.04.2016, și să-i elibereze un extras din registrul acționarilor din care să rezulte situația acțiunilor sale înregistrate în Registrul Acționarilor în vederea participării la Adunarea Extraordinară convocată pentru data de 29.04.2016.

La data de 05.05.2016, reclamantul A. a depus cerere precizatoare, prin care a arătat că solicită: obligarea pârâților să-i permită accesul la adunările generale ordinare și/sau extraordinare până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/2014, în prezent aflat pe rolul Curții de Apel, secția a V-a civilă; obligarea pârâților să-i elibereze un extras din registrul acționarilor din care să rezulte situația acțiunilor înregistrate în Registrul Acționarilor, în vederea participării la adunările ordinare și/sau extraordinare; în subsidiar, suspendarea convocării tuturor adunărilor ordinare și/sau extraordinare până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2014, în prezent aflat pe rolul Curții de Apel, secția a V-a civilă; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâții Societatea, "B." S.A. București și C. au formulat întâmpinare, la data de 05.05.2016, prin care au invocat: excepția lipsei de obiect cererii de ordonanță președințială; excepția lipsei de interes a reclamantului A. în formularea acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A., iar, pe fond, au solicitat respingerea acțiunii.

Prin cererea depusă la dosar la data de 16 mai 2016, reclamantul A. a arătat că înțelege să transforme prezenta cerere de ordonanță președințială într-o cerere de drept comun, prin care solicită: obligarea pârâților să-i permită accesul la adunările generale ordinare și/sau extraordinare până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/2014, în prezent aflat pe rolul Curții de Apel, secția a V-a civilă; obligarea pârâților să-i elibereze un extras din registrul acționarilor din care să rezulte situația acțiunilor sale înregistrate în Registrul acționarilor în vederea participării la adunările ordinare și/sau extraordinare; în subsidiar, suspendarea convocării tuturor adunărilor ordinare si/sau extraordinare până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2014, în prezent aflat pe rolul Curții de Apel, secția a V-a civilă; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea formulată la 16.05.2016, pârâții Societatea B. S.A. București și C. au invocat excepția inadmisibilității ordonanței președințiale.

La data de 17.05.2016, D. a depus cerere de intervenție accesorie arătând că înțelege să susțină poziția procesuală a reclamantului A., solicitând admiterea cererii de chemare în judecată.

Pârâții Societatea B. S.A. București și C. au depus întâmpinare la cererea de chemare în judecată transformată în temeiul art. 1001 C. proc. civ. din ordonanță președințială, într-o cerere de drept comun, prin care au invocat: excepția necompetenței materiale a Tribunalului București; excepția nulității cererii de chemare în judecată; excepția de litispendență, având în vedere că între părți există dosarul nr. x/2016 pe rolul Tribunalului București, dosar aflat în procedura de regularizare și care are același obiect ca și prezentul dosar, în principal: obligarea pârâților de a-i permite accesul la adunările generale, aceleași părți (cu aceeași calitate) și aceeași cauză și, excepția conexității solicitând admiterea acesteia si trimiterea prezentului dosar la dosarul nr. x/2016 al Tribunalului București. Pe fond, au solicitat respingerea acțiunii.

La data de 09 iunie 2016, pârâții Societatea B. S.A. București și C. au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat instanței să constate că reclamantul A. nu este acționarul societății în prezent și nu mai are dreptul de proprietate asupra acțiunilor tranzacționate prin contractul de cesiune de acțiuni nr. 6/28.09.2009.

Reclamantul A. a formulat precizări, răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională prin care a arătat următoarele: în temeiul dispozițiilor art. 406 C. proc. civ., înțelege să renunțe la primul capăt de cerere privind: obligarea pârâților de a-i permite accesul la ședințele adunărilor generale și/sau ordinare, având în vedere obiectul dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, astfel obiectul acțiunii de față rămâne: obligarea pârâților să-i elibereze un extras din registrul acționarilor din care să rezulte situația acțiunilor sale înregistrate în Registrul acționarilor în vederea participării la adunările ordinare și/sau extraordinare; în subsidiar, suspendarea convocării tuturor adunărilor ordinare și/sau extraordinare până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2014, în prezent aflat pe rolul Curții de Apel, secția a V-a civilă; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la cererea reconvențională, a invocat următoarele aspecte: lipsa timbrajului și excepția de inadmisibilitate a cererii reconvenționale.

La termenul de judecată din data de 30.06.2016, pârâta-reclamantă a precizat că cererea reconvențională are ca obiect constatarea inexistenței dreptului de proprietate al reclamantului asupra acțiunilor tranzacționate prin contractul de cesiune.

Prin încheierea de ședință din data de 08.09.2016 instanța a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, având în vedere prevederile art. 95 pct. 1 C. proc. civ. și dispozițiile art. 63 din Legea nr. 31/1990, acțiunea reclamantului fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 31/1990.

Prin aceeași încheiere de ședință a fost respinsă excepția nulității cererii de chemare în judecată întrucât aceasta a fost motivată în fapt și în drept, pârâta reclamantă nefiind vătămată în dreptul său de a formula apărări cu privire la solicitările reclamantului.

La același termen de judecată, având în vedere prevederile art. 61 alin. (3) și art. 65 C. proc. civ., instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul D..

Instanța, în temeiul art. 406 C. proc. civ. a luat act de renunțarea reclamantului la judecata primului capăt de cerere. Față de această împrejurare, s-a luat act că pârâții nu mai susțin excepția de litispendență și excepția de conexitate în raport de cauza înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2016.

La ultimul termen de judecată, având în vedere dispozițiile art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, precum și dispozițiile art. 197 C. proc. civ., instanța a admis excepția de netimbrare a cererii reconvenționale.

Prin sentința civilă nr. 6051, pronunțată la data de 06 octombrie 2016, în dosarul nr. x/2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a anulat cererea reconvențională, ca netimbrată; a admis în parte acțiunea modificată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. S.A. București și C., și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul D.; au fost obligați pârâții să elibereze reclamantului un extras din Registrul acționarilor societății B. S.A. din care să rezulte situația acțiunilor reclamantului; a respins capătul de cerere subsidiar, ca neîntemeiat, și a obligat pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 20 RON, reprezentând taxa de timbru.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâții Societatea B. S.A. București și C., la data de 19 iunie 2016 (data menționată pe plicul de expediere), motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeași dată.

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 1744, pronunțată la data de 31 octombrie 2017, în dosarul nr. x/2016, a respins apelul formulat de apelanții- pârâți Societatea B. S.A. București și C., împotriva sentinței civile nr. 6051/06.10.2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul- reclamant A. și cu intimatul- intervenient D., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs Societatea B. S.A. București și C..

Primul motiv de recurs (art. 488 pct. 8) se referă la faptul ca instanța de apel a apreciat că, în mod corect, Tribunalul București nu a pus în discuție și nici nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes a reclamantului A. și asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului A. formulate prin întâmpinarea depusă la termenul din data de 05.05.2016 deoarece reclamantul și-a schimbat cererea din ordonanța presedințială în cerere de drept comun și a renunțat la primul capăt de cerere.

Arată recurenții că excepțiile invocate erau susținute asupra întregii cereri de chemare în judecată iar nu numai asupra unui singur capăt de cerere și astfel ele trebuiau puse în discuție în contradictoriu de către instanța în fața căreia au fost ridicate. Mai mult, cele două excepții au fost invocate ca excepții de procedură și odată cu formularea apelului, însă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra lor.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs (art. 488 pct. 6 și 8.), recurenții- pârâți au susținut reținerea eronată a instanței din pagina 10 a hotărârii, paragraful nr. 6 în ceea ce privește obligația lor de a elibera un extras din Registrul acționarilor din care să rezulte situația acțiunilor reclamantului, în temeiul art. 178 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, art. 97, 98 și 177 din Legea nr. 31/1990, precum și art. 12 din Contractul de societate.

În primul rând, arată aceștia, niciunul dintre articolele enumerate de către instanța de apel nu prevede obligația de a elibera extras din Registru acționarilor, ci doar obligația de a pune la dispoziție informații privind structura acționariatului, iar în legătură cu interesul legitim pe care trebuie sa-l justifice alți solicitanți, deși această cerință nu este prevăzută de lege, recurenții consideră că se impune cu necesitate, întrucât registrul acționarilor nu este un document public.

Faptul că instanța de apel nu consideră mulțumitor extrasul comunicat reclamantului și depus la dosarul cauzei odată cu motivele de apel, nu este un atribut al acesteia, deoarece, aceasta nu este învestită cu o cerere în care să se solicite cele susținute de aceasta în pagina nr. 11 paragraful nr. 2. Prin extrasul eliberat reclamantului, au arătat că acțiunile deținute de acesta au fost cesionate la data de 28.09.2009 și că nu-i mai aparțin, ceea ce este corect și legal, răspunzând astfel acestuia cererii de chemare în judecată, sens în care, în continuare, recurenții- pârâți au relevat scurt istoric al acțiunilor reclamantului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul din perspectiva criticilor formulate, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Recurenții-pârâți invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. susținând că instanța de apel a apreciat greșit că Tribunalul București nu a pus în discuție și nici nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active formulate prin întâmpinarea depusă la termenul din data de 05.05.2016 pe motivul că reclamantul și-a schimbat cererea din ordonanță presedințială în cerere de drept comun și a renunțat la primul capăt de cerere, deși în opinia acestora excepțiile invocate erau susținute asupra întregii cereri de chemare în judecată, fiind reiterate odată cu formularea apelului, însă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra lor.

Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 poate fi invocat atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Din această perspectivă se observă că recurenții nu au indicat normele de drept material considerate aplicate greșit de către instanța de apel, motiv pentru care, raportat la conținutul criticilor, Înalta Curte apreciază că acestea vizează încălcarea unor norme procedurale, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. ce se poate invoca atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Analizând considerentele deciziei instanței de apel sub aspectul acestui motiv de recurs, Înalta Curte reține că, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de apel, în urma modificării acțiunii de către reclamant și renunțării la capătul de cerere privind obligarea pârâților să-i permită accesul la adunările generale ordinare și/sau extraordinare până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/2014, a dispărut situația de fapt avută în vedere de pârâta B. S.A. la invocarea celor două excepții, astfel că atât punerea în discuție a celor două excepții de către Tribunal și cu atât mai mult pronunțarea asupra acestora era lipsit de interes.

În consecință, modul în care instanța de apel a motivat caracterul nefondat al criticilor privind nesoluționarea celor două excepții, este în concordanță cu respectarea principiului disponibilității manifestat de reclamant prin renunțarea la capătul de cerere în raport de care fuseseră invocate excepțiile.

Întrucât instanța era obligată să acorde prioritate principiului disponibilității se rețin ca nefondate criticile privind nepronunțarea pe excepțiile menționate având în vedere că instanța a motivat aceste aspecte.

Din perspectiva art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenții-pârâți au susținut reținerea eronată a instanței în ceea ce privește obligația lor de a elibera un extras din Registrul acționarilor din care să rezulte situația acțiunilor reclamantului, în temeiul art. 178 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, art. 97, 98 și 177 din Legea nr. 31/1990, precum și art. 12 din Contractul de societate, invocând că niciunul dintre articolele enumerate de către instanța de apel nu prevede obligația de a elibera extras din Registru acționarilor, ci doar obligația de a pune la dispoziție informații privind structura acționariatului.

Critica nu este fondată.

Conform art. 178 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 administratorii, respectiv membrii directoratului, sau, după caz, entitățile care țin evidența acționariatului conform prevederilor legale au obligația să pună la dispoziția acționarilor și a oricăror alți solicitanți informații privind structura acționariatului respectivei societăți și să le elibereze, la cerere, pe cheltuiala lor, certificate privind aceste date.

Astfel, textul de lege este mai mult decât clar în privința drepturilor acționarilor de a li se elibera informații despre structura acționariatului, această chestiune fiind reglementată și prin dispozițiile art. 12 din contractul de societate al S.C. B. S.A..

Contrar susținerilor recurenților instanța de judecată are atributul de a dispune obligarea părților la respectarea întocmai a dispozițiilor legale, în speță obligarea pârâților de a furniza informații privind structura acționariatului în situația în care este dovedit un interes legitim, ceea ce în cauză instanța a verificat, astfel că nici această critică nu este fondată.

Față de considerentele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâții S.C. B. S.A. și C. împotriva deciziei civile nr. 1744 din 31 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții S.C. B. S.A. și C. împotriva deciziei civile nr. 1744 din 31 octombrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2019.