ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1429/2019

Ședința publică din data de 20 septembrie 2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 519 din 10 noiembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., având ca obiect obligarea pârâtei la plata unei creanțe în sumă de 317. 216 RON și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 221.216 RON reprezentând contravaloare bunuri livrate, sumă la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 0,15%, precum și la plata sumei de 6.777,16 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta S.C. B. S.R.L. prin administrator special C. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 991 din 3 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost anulat ca netimbrat.

Invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., S.C. B. S.R.L. prin administrator special C. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 991 din 3 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, solicitând, în esență, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 7 decembrie 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului întocmit.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus punct de vedere la raport.

Analizând cu prioritate excepția tardivității declarării recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 485 cu referire la art. 181 din același act normativ, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că excepția este întemeiată, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat pentru considerentele care succed:

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, acest termen urmând a fi calculat pe zile, fără a intra în calcul ziua în care începe să curgă termenul, nici ziua când aceasta se împlinește, în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Termenul de recurs instituit de art. 485 C. proc. civ. este un termen legal, imperativ (peremptoriu) și absolut, astfel că, nerespectarea lui atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita recursul, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că atunci "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Se constată că recursul a fost declarat la 2 iulie 2019, iar în raport cu data comunicării hotărârii recurate la 29 mai 2019 (potrivit procesului-verbal de predare aflat la dosar apel), acesta a fost formulat cu depășirea termenului imperativ de 30 de zile prevăzut de art. 485 C. proc. civ., fapt ce atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Distinct de cele reținute, este de menționat că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părțile au obligația ca, în condițiile legii, să îndeplinească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Cum în cauză, recursul a fost declarat cu depășirea termenului imperativ de 30 zile de la comunicarea hotărârii atacate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 185 C. proc. civ., urmează să respingă, ca tardiv, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. prin administrator special C. împotriva deciziei civile nr. 991 din 3 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL C. împotriva deciziei civile nr. 991 din 3 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2019.