ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1047/2019

Ședința publică din data de 16 mai 2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1136/2014 din 7 octombrie 2014, pronunțată în dosarul nr. x/2012, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a admis recursul declarat de pârâta Regia Autonomă de Transport Public Iași împotriva sentinței civile nr. 1094 din 14.04.2014 a Tribunalului Iași, sentință pe care a modificat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Transport Public Iași.

Prin sentința civilă nr. 252 din 9.04.2004, pronunțată în dosarul nr. x/2003, Tribunalul Iași a admis contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 812 din 15.10.2003, emisă de intimata S.C. B. S.A. Iași, a dispus anularea acestei decizii, a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata daunelor morale și a obligat intimata să plătească contestatorului 4.000.000 RON cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 219 din 14.09.2004, pronunțată în dosarul nr. x/2004, Curtea de Apel Iași a admis recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 252/9.04.2004, pe care a modificat-o în parte, în sensul că: a respins cererea salariatului A. privind plata drepturilor salariale pentru perioada 15. X.2003-09.01.2004, a respins cererea salariatului de a se da eficiență contractului de muncă nr. x/2002, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin cererea de revizuire transmisă prin poștă la 29.03.2019 (plic dosar), revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 1136/2014 din 7 octombrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2012.

În cuprinsul cererii de revizuire revizuentul a arătat că, în temeiul prevederilor Legii 169/2017, a art. 488 alin. (1), (2), (5), (8) și următoarele, art. 509 pct. (1),(3),(4),(5),(6),(8),(10 și (11) C. proc. civ. solicită revizuirea cauzelor civile nr. 4033/99/2012, decizia civilă nr. 1136 din 7 octombrie 2014 și dosar nr. x/2003, sentința civilă nr. 252 din 09 aprilie 2004.

Astfel, a arătat că solicită casarea sentințelor nr. 1136/2014 și 252/2004, dată în cauzele civile nr. 4033/99/2012 și nr. 14809/2003, potrivit prevederilor, Deciziilor Curții Constituționale, privind constituirea completelor de judecată, acestea nefiind legal constituite, în urma unor protocoale nelegale cât și pentru emiterea acestora în urma unor înscrisuri false, care nu poartă semnătură sa.

S-a arătat că instanța emitentă a acestor hotărâri, "îl condamnă" în mod nelegal, abătânduse de la principiul prevederilor art. 22 C. proc. civ., luându-i dreptul fundamental la muncă.

A mai susținut că din 2012 și până în prezent, nu realizează nici un fel de venit, nebeneficiind de vreo protecție socială, din partea statului român, nici măcar de acel venit minim garantat.

Revizuentul a mai arătat că, potrivit dispozițiilor art. 426 și 427 C. proc. civ., tehnoredactarea deciziei a fost făcută personal de Președinta completului de judecată, judecător C., care nu respectă dispozițiile punctului 5 al art. 426 C. proc. civ., nesemnând Decizia nr. 1136/2014, în termenul prevăzut de lege (30 de zile de la pronunțare), aceasta nefiind semnată nici de ceilalți membri ai completului, inclusiv de grefier.

A mai susținut că pronunțarea a avut loc la 7 octombrie 2014 și redactarea deciziei s-a efectuat la 9 ianuarie 2015, fără a i se comunica această decizie (1136/2014), deși legea impunea această obligație - art. 427, (1) C. proc. civ.- . Aratărevizuentul că astfel a fost împiedicat a urma toate căile de atac, revizuire, contestație în anulare, menționând, totodată, că la cererea sa i s-a eliberat o copie a acestei decizii la data de 15 aprilie 2015, nefiind asumată de nici un judecător.

Revizuentul a mai susținut că imediat după aceasta, președinta completului de judecată - judecător C. se pensionase, punându-se întrebarea când și la ce dată au semnat toți membrii acestui complet de judecată decizia nr. 1136/2014, înainte de pensionarea d-nei judecător sau după; în asemenea situații legea având prevederi foarte clare, potrivit art. 426 alin. (5) C. proc. civ.

A mai arătat că ceva s-a întâmplat în perioada 15/04/2015 și 26/01/2016 și că a fost pus într-o situație similară cu cea a Președintelui Camerei Deputaților, astfel creându-se un precedent, pentru această persoană justiția, având măsuri diferite.

În asemenea situație revizuentul se întreabă dacă se mai poate vorbi de respectarea prevederile art. 16,(1), (2) din Constituție, art. 6,(l) C. proc. civ., art. 6 CEDO, art. 47, CDFUE, de unde denotă că dreptul la apărare nu este garantat, contând foarte mult cine ești și ce statut socio profesional ai, făcându-se discriminare între cetățeni simpli și înalți demnitari ai Statului.

Revizuentul a mai susținut că nu are încredere în actul de justiție românesc și că, în final, solicită rejudecarea, pentru că în cauzele respective, 4033/2012 și 14809/2003, nu a avut parte de un proces echitabil.

Cu titlu prealabil, se impune subliniat că, deși revizuentul a indicat în cuprinsul cererii de revizuire dispozițiile art. 509 pct. (1), (3), (4), (5), (6), (8), (10) și (11) din Noul C. proc. civ., față de prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, potrivit căruia dispozițiile Noului C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare, în speță sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, prin prisma cărora va fi examinată cererea de revizuire.

Astăzi, în ședință publică, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității cererii de revizuire cu privire la hotărârile contradictorii definitive și excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe alte dispoziții legale.

Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. (textul corespondent din Noul C. proc. civ. fiind art. 509 pct. 8) în raport de excepția de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu și de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, ca tardivă, pentru următoarele considerente:

Cererea dedusă judecății de față are ca obiect revizuirea deciziei nr. 1136/2014 din 7 octombrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2012, prin care instanța a admis recursul declarat de pârâta Regia Autonomă de Transport Public Iași împotriva sentinței civile nr. 1094 din 14.04.2014 a Tribunalului Iași, sentință pe care a modificat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă de Transport Public Iași.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte a reținut, în acest context, că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor statuate de lege reprezintă una dintre consecințele principiului dreptului persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, stabilit de art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Instituirea unor termene procesuale servește atât unei mai bune administrări a justiției, cât și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

În raport de actul de învestire al instanței, respectiv cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., în ceea ce privește termenul în care se poate promova revizuirea sunt aplicabile dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care stipulează faptul că: termenul de revizuire este de o lună și se va socoti - în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac. Legea sancționează cu decăderea nerespectarea termenelor procedurale stabilite pentru exercitarea căilor de atac, sens în care sunt de observat și dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.

Se constată că prezenta cerere de revizuire a fost formulată la data de 29 martie 2019 (după cum rezultă din data poștei aplicată pe plicul de corespondență aflat la dosar), astfel încât a fost depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte constată că revizuentul nu și-a îndeplinit obligația de a exercita dreptul procesual în cadrul termenului stabilit de lege, astfel încât în raport de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiilor art. art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. (textul corespondent din Noul C. proc. civ. fiind art. 509 pct. 8) urmează a fi respinsă ca tardivă.

În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe celelalte dispoziții legale edictate de C. proc. civ. de la 1865 cu privire la motivele revizuirii, Înalta Curte reține că, în speță, competența soluționării acestei căi extraordinare de atac urmează a fi determinată prin raportare la dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere".

Cum, în speță, hotărârea nr. 1136/2014 din 7 octombrie 2014 a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași, față de dispozițiile art. 323 alin. (1) C. proc. civ., competența soluționării cererii de revizuire, întemeiată pe alte dispoziții legale, aparține tot Curții de Apel Iași, instanță în favoarea căreia, în temeiul art. 158 alin. (1) și (3) C. proc. civ. competența urmează a fi declinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1136/2014 din 7 octombrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2012.

Declină competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe alte dispoziții legale formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1136/2014 din 7 octombrie 2014, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2012, în favoarea Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2019.