ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6508/2020

Ședința publică din data de 2 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 18.10.2019, sub nr. x/2019, pe rolul Curții de Apel Iași, S.C. "A." S.R.L. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 182/2014 pronunțată la data de 21 octombrie 2014 de către Curtea de Apel lași, în dosarul nr. x/2013, considerând că instanța de fond a fost dusă în eroare de înscrisurile depuse de către intimați, întrucât graficele de circulație pe care le-au susținut în instanță sunt nereale, iar aceste aspecte au influențat soluția pronunțată în cauză.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de revizuire

Prin sentința civilă nr. 164/2019 din 16 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția tardivității formulării cererii de revizuire invocată de intimata S.C. B. S.R.L.. Instanța a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 182/21.10.2014 a Curții de Apel Iași. A fost obligată revizuenta să plătească intimatei S.C. B. S.R.L. suma de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de revizuire a formulat recurs S.C. A. S.R.L., fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6, și 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că este nelegală în parte hotărârea atacată în ceea ce privește soluționarea pe fond a cererii de revizuire, întrucât instanța nu a respectat dispozițiile procedurale obligatorii pentru cercetarea falsului de către instanța civilă, încălcând obligativitatea de citare a tuturor părților implicate, legislația aplicabilă și probatoriul administrat.

Recurenta a invocat nerespectarea de către instanță a dispozițiilor art. 153 din C. proc. civ., arătând că la termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2019 nu a existat procedura legal îndeplinită cu persoanele fizice chemate în cererea de revizuire.

A arătat faptul că la data de 11 decembrie 2019, la termenul la care instanța de fond a rămas în pronunțare, procedura de citare nu era îndeplinită cu intimatul-pârât C., nefiind restituită la dosar dovada citării și dovada comunicării precizărilor depuse de către revizuentă.

Recurenta a arătat că instanța de fond nu a respectat dispozițiile procedurale obligatorii pentru cercetarea falsului de către instanța civilă, încălcând obligativitatea de citare a tuturor părților implicate, pentru a da explicațiile necesare. Recurenta a arătat că instanța nu a luat nicio măsură pentru citarea părților implicate pentru a constata, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii, cu citarea celor care se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

De asemenea, recurenta a susținut nerespectarea dispozițiilor speciale ale revizuirii, privind admisibilitatea cererii de revizuire, arătând că în cauza dedusă judecății înscrisul invocat era determinant în pronunțarea soluției

1.4. Apărările intimaților

Intimații C., D., Autoritatea Rutieră Română și S.C. B. S.R.L. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului formulat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de fond a revizuirii ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte reține că S.C. "A." S.R.L. a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 182/2014 pronunțată la data de 21 octombrie 2014 de către Curtea de Apel lași, fiind invocat motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 3 teza a II-a C. proc. civ.

Instanța de fond a cererii de revizuire a respins ca inadmisibilă cererea, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii. Astfel, instanța a reținut că poate fi declanșată calea de atac a revizuirii, conform art. 509 pct. 3 teza a II-a C. proc. civ., numai atunci când actul pe care s-a întemeiat judecata a fost declarat fals în urma exercitării unei acțiuni penale, care să se finalizeze, iar în cazul existenței unui impediment legal în obținerea hotărârii penale de constatare a falsului (precum prescripția răspunderii penale, invocată de revizuentă), printr-o constatare a organului de urmărire penală ori a instanței de judecată în acest sens, cerință care nu a fost îndeplinită în cauză, nefiind formulată o sesizare penală (plângere penală sau denunț).

Numai dacă constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, însă doar asupra existenței sau inexistenței falsului, fără a putea face aprecieri cu privire la existența vreunei cauze care înlătură răspunderea penală, acestea fiind atribuții care cad în competența exclusivă a organelor de urmărire penală și a instanțelor penale.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentă la adresa sentinței pronunțate de instanța de revizuire, având în vedere următoarele considerente.

Nulitatea invocată de recurentă, cu privire la lipsa citării sau citarea cu nerespectarea dispozițiilor legale nu este una absolută, ci relativă, deoarece dispozițiile procedurale ce reglementează citarea au ca scop ocrotirea intereselor părților.

În raport cu dispozițiile art. 178 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurenta invocă nulitatea ce derivă din pretinsa citare nelegală a intimatului C., nulitate care poate fi invocată doar de către acesta, nu și de către revizuentă.

Înalta Curte constată că recurenta nu a formulat critici cu privire la argumentele instanței de revizuire, care arată că revizuenta nu a făcut dovada imposibilității constatării infracțiunii pe cale penală, atâta timp cât nu rezultă din actele dosarului că organele de urmărire penală ar fi fost sesizate în acest sens.

Înalta Curte reține că și în ipoteza în care ar exista diferențe între graficul de circulație invocat de revizuentă și cel avut în vedere de instanța care a pronunțat hotărârea, nu se poate susține că acest din urmă grafic a constituit temeiul sentinței a cărei revizuire se solicită.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurentă, Înalta Curte va respinge recursul formulat.

Având în vedere soluția dată cererii de recurs, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de calea de atac formulată, instanța de control judiciar, în temeiul art. 453 din C. proc. civ., va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 164/2019 din 16 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la 3000 RON cheltuieli de judecată către intimata S.C. B. S.R.L..

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2020.