ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 899/2018
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 899/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 14 martie 2018
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hațeg la data de 27 aprilie 2017, sub număr de dosar x/2017, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței, în temeiul dispozițiilor art. 1029 alin. (2) C. proc. civ., privind procedura cererii de valoare redusă, obligarea pârâtei B. la plata sumei de 7718,98 RON, compusă din 966,15 RON-contravaloare servicii de telefonie; 36,25 RON-penalități de întârziere și 6716,58 RON - despăgubiri pentru încetarea prematură a contractului, la care se adaugă dobânda aferentă începând cu data de 27.04.2016 și cheltuieli de judecată în sumă de 200 RON.
Prin sentința civilă nr. 158 din 2 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria Hațeg a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, excepție invocată din oficiu, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de valoare redusă în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
În motivare, Judecătoria Hațeg a reținut, în esență, că, între C. S.A., în calitate de prestator de servicii, și pârâta B. au fost încheiate contracte de servicii C. înregistrate sub nr. cod abonat x.
La data de 27 aprilie 2016 a fost încheiat contractul de cesiune între C., în calitate de cedent, și A. S.R.L, în calitate de creditor cesionar, prin care s-a cesionat creanța deținută împotriva pârâtei, creanța reținută în sarcina pârâtei fiind compusă din contravaloarea serviciilor prestate de furnizor și neachitate, penalități de întârziere și despăgubiri datorate rezilierii contractului înainte de termen.
Având în vedere dispozițiile art. 1028 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora competența teritorială în soluționarea acțiunilor având ca obiect cerere de valoare redusă se stabilește potrivit dreptului comun, raportat la dispozițiile art. 121 C. proc. civ. conform cărora cererile introduse de un profesionist împotriva unui consumator sunt de competența exclusivă a instanței de domiciliu a consumatorului, instanța a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare sub același număr de dosar.
Prin sentința civilă nr. 320/2018 din 17 ianuarie 2018 pronunțată de Judecătoria Baia Mare, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Hațeg. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Baia Mare a apreciat că în speță este vorba de o competență teritorială relativă, de ordine privată, care, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., poate fi invocată doar de către pârât, și nu de instanță din oficiu.
Astfel, în condițiile în care pârâta nu a invocat excepția de necompetență teritorială, s-a reținut că instanța inițial învestită, respectiv Judecătoria Hațeg, a rămas învestită cu soluționarea cererii de emitere a ordonanței de plată.
Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Baia Mare competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Se constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Hațeg, reclamanta a solicitat instanței obligarea pârâtei B. la plata sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de furnizor și neachitate, penalități de întârziere și despăgubiri datorate rezilierii contractului înainte de termen.
Conform art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la domiciliul consumatorului.
Potrivit art. 126 alin. (2) C. proc. civ., părțile pot conveni alegerea instanței competente în condițiile prevăzute la alin. (1) numai după nașterea dreptului la despăgubire.
În condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada alegerii instanței competente, printr-o convenție încheiată cu consumatorul ulterior împlinirii termenului acordat pentru plata dreptului de creanță pretins de la pârâtă, competența teritorială se determină conform dispozițiilor imperative cuprinse la art. 121 C. proc. civ., instanța competentă fiind judecătoria de la domiciliul consumatorului, în speță de la domiciliul pârâtei, care se află în Baia Sprie.
Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
PENTRU ACSTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2018.