ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 664/2020

Ședința publică din data de 6 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015*/a2 revizuientul A., a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 1871/23.05.2014 a Tribunalului Prahova, împotriva deciziei civile nr. 436/04.02.2015, a Curții de Apel Ploiești, împotriva sentinței civile nr. 2468/11.12.2015, a Tribunalului Prahova, împotriva deciziei civile nr. 980/08.06.2016, a Curții de Apel Ploiești.

Prin decizia civilă nr. 2012 din 16 octombrie 2017, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării cererii de revizuire invocată din oficiu.

A constatat perimată cererea de revizuire a sentinței civile nr. 1871 pronunțată în data de 23 mai 2014 de Tribunalului Prahova și a deciziei civile nr. 436 pronunțată în data de 4 februarie 2015 de Curtea de Apel Ploiești în dosarul x/2014, a sentinței civile nr. 2468 pronunțată în data de 11 decembrie 2015 de Tribunalului Prahova și a deciziei civile nr. 980 pronunțată în data de 8 iunie 2016 de Curtea de Apel Ploiești, în dosarele x/2015, respectiv 462/42/2015*, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul în revizuire PRIMARUL COMUNEI POSEȘTI.

Împotriva deciziei civile nr. 2012 din 16 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs revizuentul A., solicitând admiterea recursului și fixarea termenului în vederea judecării cererii de revizuire pe care a formulat-o.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Potrivit art. 248 C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepția nulității recursului, pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 9 lit. d) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul ar fi trebuit timbrat în cauză cu taxă de timbru în cuantum de 20 RON, precum și dispozițiile art. 33 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, care statuează în mod expres că:

"Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ. potrivit cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin citația comunicată revizuentului A. la data de 07.10.2019, conform dovezii de înmânare aflate la fila x, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de RON, aferentă recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 2012 din 16 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, obligație pe care recurentul-revizuent A. nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat pentru data de 06.02.2020.

Înalta Curte a constatat și că recurentul-revizuent A. nu a formulat cerere de ajutor public judiciar sau cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 197 C. proc. civ. și ale art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția de netimbrare și va anula recursul formulat de A. împotriva deciziei nr. 2012 din 16 octombrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de netimbrare.

Anulează recursul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2012 din 16 octombrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2020.