ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4926/2019

Ședința publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.08.2016 pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2016 reclamantul A. a solicitat:

- anularea Hotărârii C.N.C.D. nr. 454 din 29.06.2016 pronunțată în dosarul nr. x/2015 prin care s-a dispus sancționarea reclamantului cu amendă contravențională în cuantum de 1000 RON;

- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 27/CA din data de 23 februarie 2017 instanța de fond - Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATAREA DISCRIMINĂRII, și B. -PRIN SINDICATUL NAȚIONAL PROFESIONAL AL DRUMARILOR DIN ROMÂNIA - având ca obiect anulare act administrative, dispunând anularea Hotărârii nr. 454/29.06.2016 pronunțată de CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATAREA DISCRIMINĂRII în dosarul nr. x/2015, precum și obligarea pârâtului CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATAREA DISCRIMINĂRII la plata către reclamant a sumei de 50 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. . 27/CA din data de 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au formulat recursuri pârâții Sindicatul Național Profesional al Drumarilor din România pentru și în numele lui B. și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATAREA DISCRIMINĂRII.

Deși prin cererea de recurs, recurentul Sindicatul Național Profesional al Drumarilor din România pentru și în numele lui B. nu a încadrat criticile sale în niciunul din cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în cadrul dezbaterilor orale formulate la termenul de judecată din 22 octombrie 2019, acesta a precizat că motivele sale de recurs se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul său, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATAREA DISCRIMINĂRII a încadrat criticile în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împotriva celor două recursuri a formulat întâmpinare intimatul - reclamant A., în cadrul căreia a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 27/CA din 23 februarie 2017.

Împotriva întâmpinării recurentul - pârât Sindicatul Național Profesional al Drumarilor din România pentru și în numele lui B. a formulat Răspuns la aceasta, în cadrul căruia a combătut susținerile intimatului.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea celor două recursuri, la data de 22.10.2019.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Recursul declarat de recurentul-pârât Sindicatul Național Profesional al Drumarilor din România în baza art. 28 din Legea nr. 62/2011 pentru și în numele petentului B. critică ca nelegală și netemeinică sentința de fond, respectiv soluția de admitere a acțiunii formulate de reclamantul A. și de anulare a Hotărârii CNCD nr. 454/29.06.2016.

Se arată că în mod greșit prima instanță a apreciat că Hotărârea CNCD nr. 454/29.06.2016, prin care a fost admisă sesizarea formulată de petentul B. este nelegală și s-a dispus anularea ei, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite condițiile existenței unei fapte de discriminare, respectiv fapta de hărțuire comisă prin emiterea Deciziei nr. 442/3.09.2015.

Se arată că în mod nelegal prima instanță a apreciat că emiterea Deciziei nr. 442/3.09.2015 prin care s-a stabilit ca sarcină de serviciu numai pentru petentul B. să întocmească un raport de activitate zilnică, nu reprezintă o acțiune de hărțuire, respectiv de discriminare în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 5 din O.G. nr. 137/2000.

Recurentul-pârât arată că prima instanță nu a analizat contextul obiectiv în care a fost emisă Decizia nr. 442/3.09.2015 și efectele pe care această decizie le-a produs față de petent în raport cu alți colegi de muncă aflați în aceeași situație.

Se arată că instanța de fond a luat în considerare apărări care nu au legătură cu legalitatea Hotărârii CNCD 454/29.06.2016 respectiv soluționarea unui litigiu de muncă, considerentele hotărârii de fond fiind străine în raport de obiectul cauzei.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamantul A. și menținerea ca legală a Hotărârii CNCD n4.454/29.06.2016.

Recursul declarat de recurentul-pârât CNCD a fost încadrat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a normelor de drept material în aprecierea legalității Hotărârii CNCD nr. 454/29.06.2016.

Se arată că în mod nelegal prima instanță a dispus anularea Hotărârii CNCD nr. 454/2016 prin care se constatase că aspectele sesizate intră sub incidența prevederilor art. 2 alin. 1 și (5) coroborat cu art. 6 lit. b) din O.G. nr. 137/2000.

Recurentul-pârât critică faptul că prima instanță a apreciat că emiterea deciziei nr. 442/3.09.2015 nu reprezintă o faptă de hărțuire a petentului B. în sensul art. 2 alin. 5 din O.G. nr. 137/2000 de către reclamantul A.. Aceasta deoarece comportamentul intimatului-reclamant A. în calitatea sa de Director Regional al DRDP Constanța constând în stabilirea prin Decizia nr. 442/3.09.2015 în sarcina petentului- salariat B. a întocmirii unui raport scris de activitate în ceea ce privește lucrările și sarcinile de serviciu realizate în timpul programului de lucru, fără a prezenta o justificare obiectivă au condus la crearea unui cadru intimidant, astfel și degradant pentru petentul B. fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (5) din O.U.G. nr. 137/2000.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii și menținerii Hotărârii CNCD nr. 454/29.06.2016.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare față de ambele recursuri declarate în cauză.

A invocat în raport de recursul declarat de recurentul Sindicatul Național Profesional al Drumarilor din România excepția nulității recursului pentru neîncadrarea aspectelor invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. solicitând pe fond respingerea ambelor recursuri ca nefondate și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea analizând excepția nulității recursului declarat de recurentul-pârât Sindicatul Național Profesional al Drumarilor din România excepție invocată de reclamantul-intimat A. o va respinge pentru următoarele motive.

Conform art. 487 C. proc. civ..(1) Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs, iar conform art. 489 alin. 1 C. proc. civ. (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

(2)Aceiași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză Curtea constată că recurentul-pârât Sindicatul Național Profesional al Drumarilor din România nu a încadrat prin cererea de recurs aspectele de nelegalitate invocate, dar aceste aspecte reprezintă critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., respectiv motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În cererea de recurs se invocă faptul că hotărârea recurată cuprinde motive străine în raport de obiectul sesizării - respectiv fapte de discriminare analizată de CNCD, aspect de nelegalitate care se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. și se mai invocă nelegalitatea hotărârii în ceea ce privește pe fond soluția dispusă de anulare a hotărârii CNCD invocându-se greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor O.G. nr. 137/2000 în raport de probele administrate se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. respectiv greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material.

În consecință Curtea va respinge excepția nulității recursului declarat de Sindicatul Național Profesional al Drumarilor din România urmând a-l analiza pe fond.

Analizând recursurile declarate în raport de motivele de recurs invocate, Curtea le apreciază pentru următoarele considerente ca nefondate.

Considerentele vizând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., comun ambelor recursuri, vor fi aceleași având în vedere că aspectele de nelegalitate invocate privind greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material sunt similare în ambele recursuri declarate .

Aspectele de nelegalitate invocate de recurentul-pârât Sindicatul Național Profesional al Drumarilor din România care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reținute.

Sentința recurată prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A. și s-a dispus anularea Hotărârii CNCD nu cuprinde motive străine de natura cauzei.

Hotărârea de fond este motivată în fapt și în drept cu respectarea dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., motivarea sentinței justificând soluția dispusă de prima instanță în aprecierea legalității actului contestat în raport de probele administrate și dispozițiile speciale aplicabile respectiv dispozițiile art. 2 alin. 1 și (5) din O.G. nr. 137/2000 republicat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., comun ambelor recursuri, este apreciat de Curte ca nefondat pentru următoarele considerente.

Curtea apreciază că soluția de admitere a sesizării petentului B. dispusă prin Hotărârea CNCD 454/2016 este greșită pe fond.

Curtea nu poate reține că autoritatea competentă prin hotărârea contestată nu a realizat propria analiză în limita competenței sale a existenței faptei de discriminare sesizată conform art. 20 alin. 1 O.G. nr. 137/2000, dar analiza și constatarea existenței condițiilor privind fapta de discriminare au fost greșite și hotărârea emisă a fost nelegală și în consecință în mod corect a fost anulată de prima instanță.

Curtea verificând aspectele invocate în cadrul celor două recursuri apreciază, în acord cu prima instanță, că în cauză hotărârea CNCD nr. 454/2016 este nelegală deoarece în raport de sesizarea petentului nu există îndeplinite condițiile obiective și subiective pentru a se aprecia că emiterea Deciziei nr. 442/3.09.2015 ar reprezenta un act de discriminare sub forma hărțuirii, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (2) și 86) din O.G. nr. 137/2000 rep.

Hărțuirea reprezintă o formă de discriminare care presupune adoptarea față de o persoană a unui comportament având drept consecință crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant sau ofensiv pentru persoana respectivă, comportament întemeiat pe apartenența persoanei la una din categoriile menționate în art. 2 alin. (5) din ordonanță sau la o altă categorie.

În mod corect prima instanță a constatat faptul că emiterea Deciziei nr. 442/3.09.2015 a fost determinată de motive obiective prezentate în Raportul nr. x/18.08.2015, iar obligația de serviciu constând în întocmirea unui raport zilnic de activitate nu reprezintă un act de discriminare nu poate fi de natură a fi calificată de către autoritate ca o formă de hărțuire în sensul art. 2 alin. 5 din O.G. nr. 137/2000 de natură a atrage sancționarea persoanei în sensul art. 2 alin. 1 și (2) din O.G. nr. 137/2000, indiferent de modul în care a perceput-o salariatul.

În mod corect prima instanță a reținut contextul, care a justificat obiectiv, în cadrul exercitării atribuțiilor de control emiterea Deciziei nr. 442/3.09.2015 respectiv raportul nr. x din 18.08.2015 și a apreciat că nu există discriminarea reclamantei. Aceasta deoarece pretinde acte de discriminare sub forma hărțuirii sunt în legătură directă cu îndeplinirea drepturilor și obligațiilor de serviciu ale părților prevăzute în fișa posturilor respectiv obligația de control și coordonare a reclamantului în calitate de Director căruia prin raportul din 18.08.2015 i s-au adus la cunoștință unele nereguli și obligațiile de serviciu prevăzute în fișa postului legate de petent în calitatea sa de angajat - inginer specialist ISCIR.

Curtea constată că sesizările petentului B. formulate de instanța specializată - litigii de muncă, respectiv sesizarea penală având ca obiect Decizia nr. 442/3.09.2015 au fost respinse prin Decizia nr. 1720/AP/28. XI.2016 a Curții de Apel Brașov, respectiv prin rezoluția de clasare dispusă de organul de urmărire penală.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 va respinge recursurile ca nefondate menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

Conform art. 451 C. proc. civ. Curtea va obliga recurenții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 15.00 RON în favoarea intimatului-reclamant A. reprezentând onorariu avocat cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.. Reducerea a fost dispusă de complexitatea cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului promovat de recurentul - pârât Sindicatul Național Profesional al Drumarilor din România pentru și în numele lui B., invocată de intimatul - reclamant A..

Respinge recursurile formulate de pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Sindicatul Național Profesional al Drumarilor din România pentru și în numele lui B. împotriva sentinței nr. 27/CA din 23 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 Ron, în favoarea intimatului - reclamant A., cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2019.