ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4846/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 02.10.2015, reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 426/30.09.2015 emise de pârât.

Prin sentința civilă nr. 2367 din 6 iulie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a anulat Hotărârea nr. 426/2015 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a respins cererea de intervenție accesorie formulată de A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2367 din 6 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat recursuri pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și intervenienta A..

3.1. Prin recursul formulat și întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantei ca nelegală și netemeinică.

În motivarea recursului arată în esență că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și că în speță se poate reține o situație de discriminare a intervenientei prin excluderea sa de la promovarea profesională.

Mai arată că prima instanță nu a ținut cont de situația specială a intervenientei și nici de faptul că reclamanta trebuia să facă aplicarea prevederilor O.G. nr. 137/2000, Legii nr. 202/2002, Legii nr. 188/1999, H.G. nr. 611/2008 și O.U.G. nr. 124/2011.

3.2. Prin recursul formulat și întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., intervenienta A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii de amânare a pronunțării din data de 29.06.2016 și a sentinței civile nr. 2367 din 6 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii cererii de intervenție accesorie și respingerii, ca neîntemeiate, a cererii de chemare în judecată, formulate de reclamantă.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., critică faptul că la dezbaterile ce au avut loc în ședința publică din data de 29 iunie 2016, mandatarului intervenientei nu i s-a permis să pună concluzii orale prin care să răspundă susținerilor reprezentantului reclamantei, motiv pentru care apreciază că au fost încălcate principiul egalității, dreptul la apărare și principiul oralității dezbaterilor, ceea ce atrage nulitatea încheierii de amânare a pronunțării din data de 29.06.2016.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-intervenientă arată că prima instanță a reținut în considerentele hotărârii recurate motive străine de natura pricinii. Astfel, susține că în cauză nu s-a pus problema calificativului la evaluarea anuală a performanțelor, ci s-a reținut că nu a avut cum să prezinte evaluarea profesională pe ultimii doi ani calendaristici.

Pe de altă parte, arată că, deși atât instanța, cât și instituția reclamantă aveau obligația aplicării directe și cu prioritate a Directivelor invocate, prima instanță a modificat obiectul cauzei dintr-o acțiune pentru înlăturarea unei situații de discriminare într-o plângere contravențională, reglementată de O.G. nr. 2/2001.

Susține că prima instanță a reținut eronat starea de fapt atunci când a apreciat că fapta nu a fost săvârșită de reclamanta-intimată, precum și atunci când instanța a asimilat suspendarea raporturilor de serviciu ale funționarului public cu situația în care împotriva acestuia s-a pus în mișcare acțiunea penală.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-intervenientă susține că sentința recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material privind discriminarea și aplicarea directă și cu prioritate a normelor de drept comunitar în raport cu normele de drept intern.

4.1 Intimata-reclamantă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat întâmpinare la recursul declarat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care solicită respingerea acestuia ca netemeinic și menținerea hotărârii recurate, apreciind că prima instanță a dat o corectă dezlegare cauzei deduse judecății, în condițiile în care instituția reclamantă era obligată să respecte prevederile legale și nu putea da o altă interpretare acestora.

4.2 Intimata-reclamantă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat întâmpinare la recursul declarat de A., prin care solicită respingerea acestuia ca netemeinic și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea Hotărârii nr. 426/30.09.2015 emise de pârât.

Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este fondat.

Examinând sesizarea formulată de recurenta-intervenientă și adresată Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, se constată că aceasta a fost amplu motivată, iar în ceea ce privește aspectele de fond ale pricinii deduse judecății, acestea au fost întemeiate și pe dispozițiile Directivei 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă și ale Directivei 2002/73/CE din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207/CEE.

De asemenea, soluția dată prin Hotărârea nr. 426 din 30.09.2015 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost motivată în baza prevederilor directivelor anterior menționate.

Or, Înalta Curte constată că prima instanță a admis acțiunea și a anulat Hotărârea nr. 426 din 30.09.2015, fără a analiza motivarea emitentului actului atacat - Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării întemeiată pe cele două directive, respectiv nu a arătat considerentele pentru care argumentele recurentei-interveniente sunt, eventual, neîntemeiate și nici motivele pentru care a apreciat că nu se poate reține discriminarea întemeiată aceste directive.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Motivarea hotărârii judecătorești, respectiv a soluțiilor pronunțate, trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanță, dar și că soluțiile adoptate de către instanțele judecătorești se întemeiază pe un raționament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanța a pronunțat o soluție justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei și temeiurile de drept aplicabile.

Prin urmare, întrucât prima instanță nu s-a referit în motivarea hotărârii pronunțate și la Directiva 76/207/CEE a Consiliului și Directiva 2002/73/CE din 23 septembrie 2002, ce au stat atât la baza pretențiilor intervenientei, cât și a Hotărârii nr. 426 din 30.09.2015 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Înalta Curte apreciază că prima instanță nu a motivat soluția pronunțată într-un mod care să corespundă exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și exigențelor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanța de recurs, astfel că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea criticilor recurentelor care se circumscriu motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., critici care urmează a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A. împotriva sentinței civile nr. 2367 din 6 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și A. împotriva sentinței civile nr. 2367 din 6 iulie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2019.