ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 140/2020

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă la data de 23 mai 2019, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, reclamanta A. a declarat recurs împotriva împotriva deciziei nr. 788 din 26 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 10 mai 2019 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea căii de atac și obligarea pârâtului Municipiul Craiova, prin Primar, la plata penalităților de întârziere, întrucât în cazul în care nu există o constrângere efectivă a autorității publice, acesta nu își va îndeplini obligațiile impuse.

Recurenta a mai arătat că instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 18 alin. (5) și art. 8 alin. (1), când a considerat că trimiterea prealabilă a actelor necesare către Secretariatul General al Guvernului de către prefectură, în vederea emiterii dispoziției de plată de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, nu se aplică în speță. A învederat că autoritatea publică din Craiova refuză, de peste 5 ani, să trimită documentele necesare în vederea acordării de despăgubiri, conform dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 165/2013, aplicabile în speță.

De asemenea, recurenta a arătat că instanța de apel a interpretat greșit și faptul că transmiterea documentației însoțită de avizele necesare către prefectura Dolj, respectiv către Secretariatul General al Guvernului, în vederea emiterii de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a deciziei de despăgubiri, nu este o operațiune administrativă.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive, care nu are deschisă calea de atac a recursului.

Totodată, s-a reținut că în temeiul art. 493 alin. (1) C. proc. civ., completul de filtru va aprecia asupra admisibilității în pricipiu a cererii de recurs.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care reclamantele A. și B. au solicitat să se dispună obligarea pârâtului Municipiul Craiova, prin Primar, la transmiterea deciziei prevăzute de art. 21 din Legea nr. 165/2003 către Secretariatul Comisiei Naționale și acordarea de penalități de întârziere de 300 RON/zi de la rămânerea definitivă a sentinței până la transmiterea către Secretariatul Comisiei Naționale a documentației care a stat la baza emiterii deciziei lor, inclusiv a sentințelor și a deciziilor aferente deciziei de restituire.

Cererea a fost formulată la 9 iulie 2018 și a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Romania.

Prin sentința civilă nr. 795/01.11.2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Craiova, prin Primar; a fost obligat pârâtul să înainteze la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor Dispoziția nr. x/20.06.2008 împreună cu dosarul constituit în baza notificării nr. x/2001 privind imobilul din Craiova, județul Dolj; a fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de penalităților de întârziere.

Înalta Curte reține că deși prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamante s-a solicitat înaintarea deciziei prevăzute de art. 21 din Legea nr. 165/2013 către Secretariatul Comisiei Naționale, scopul real urmărit de reclamante a fost finalizarea procesului de stabilire și obținere a despăgubirilor, acesta fiind și motivul pentru care atât prima instanță, cât și cea de apel, au calificat litigiul ca fiind unul legat de aplicarea Legii nr. 165/2013 și l-au soluționat în consecință.

Or, Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speță, în art. 35 prevede că:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Din coroborarea dispozițiilor sus evocate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din același cod, rezultă că decizia nr. 788 din 26 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 788 din 26 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei nr. 788 din 26 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2020.