ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3666/2018

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 2146 din data de 29 mai 20/8, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1073/Ap din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, reținând că, în raport de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., decizia atacată are caracter definitiv și nu este supusă recursului. Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat contestație in anulare, apreciind că litigiul nu este unul de muncă și asigurări sociale, iar soluția de respingere a căii de atac este greșită și nelegală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 2 august 2018. La termenul de judecată din data de 18 octombrie 2018, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimata Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bihor în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar. Analizând contestația în anulare, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele: Decizia împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac a fost pronunțată în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., soluția fiind aceea de respingere, ca inadmisibil, a recursului promovat de reclamantul A. Înalta Curte reține că în complet de filtru se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 C. proc.

civ., încadrarea motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac. Prin urmare, procedura admisibilității recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele deforma, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la. art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Cu privire la această categorie de hotărâri, legiuitorul a dispus ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac. Cum textul de lege nu distinge între căile de atac, în temeiul principiului uni lex non distinguit neconos distingaere debemus (unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem), rezultă că. sintagma folosită de legiuitor, "niciunei căi de atac", se referă atât la căile de atac ordinare, cât și la cele extraordinare, de reformare sau de retractare. În speță, reiese că demersul contestatorului A. s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunțate în procedura de filtru, nesusceptibilă de a fi atacată cu contestație în anulare.

Din formularea art. 503 C. proc. civ., text care reglementează calea extraordinară de atac a contestației în anulare, se reține că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu contestație în anulare este limitativă, nepermițând exercitarea respectivei căi extraordinare de atac și împotriva altor hotărâri. Principiul legalității căilor de atac prevăzut de dispozițiile art. 457 C. proc. civ. presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege. În afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității și a principiului constituțional al egalității în fața legii prevăzut de art. 16 din Constituția României, soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Din interpretarea dispozițiilor art. 326 alin. (2) din Constituția României, potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată simt prevăzute numai prin lege", rezultă că procedura de judecată, inclusiv căile de atac la care pot fi supuse hotărârile judecătorești, sunt reglementate prin norme exprese, de la care nu se poate deroga. Ca atare, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, reiese că împotriva Deciziei civile nr. 2146 din data de 29 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, nu poate fi exercitată nicio cale de atac. ordinară sau extraordinară, inclusiv contestație în anulare. În acest context nemulțumirile con testatorului nu pot face obiect de analiză, câtă vreme partea a exercitat calea extraordinară de atac a contestației în anulare împotriva unei decizii pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc.

civ., hotărâre ce nu este supusă vreunei căi de atac. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și ale art. 503 C. proc. civ., urmează a respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 2146 din data de 29 mai 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.10.2018.