ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2146/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 159/LM din data de 27 martie 2017, Tribunalul Bihor a admis excepția inadmisibilității acțiunii față de pârâtul A. și, în consecință, a respins acțiunea față de acesta ca inadmisibilă. A admis excepția tardivității acțiunii, invocată de pârâta Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Bihor și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Bihor și a obligat reclamantul la plata către pârâtul A. a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 825/2017 din data de 7 noiembrie 2017, Curtea de Apel Oradea a admis apelul civil declarat de către reclamantul B. împotriva sentinței nr. 159/LM din 27 martie 2017, pronunțate de către Tribunalul Bihor, secția I civilă, pe care a anulat-o.

Prin decizia civilă nr. 1073/Ap din 19 decembrie 2017, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, evocând fondul, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bihor. A respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de către reclamantul B., în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bihor și A., ca neîntemeiată. A fost obligat reclamantul B. să plătească pârâtului A. suma de 1000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Împotriva deciziei nr. 1073/Ap din data de 19.12.2017, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a declarat recurs reclamantul B., cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 februarie 2018. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la data de 15.03.2018, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac. Prin raport s-a constatat faptul că decizia ce face obiectul recursului nu este supusă acestei căi de atac. Completul de filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 19.03.2018, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc.

civ. Potrivit dovezilor aflate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. Recurentul și Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Bihor au depus punct de vedere asupra raportului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de de procedură civilă, sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2015 și O.U.G. nr. 95/2016, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la asigurări sociale nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel. De asemenea, potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, împotriva hotărârilor tribunalelor pronunțate în litigii de asigurări sociale, se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol, hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 cu cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că hotărârile pronunțate în soluționarea litigiilor de asigurări sociale sunt supuse numai apelului la curtea de apel. Prin urmare, în raport de dispozițiile 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., hotărârea prin care se soluționează apelul împotriva hotărârii primei instanțe în soluționarea unui litigiu de asigurări sociale nu este supusă căii de atac a recursului, fiind definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. Astfel, decizia civilă nr. 1073/Ap din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, prin care a fost respins apelul îndreptat împotriva soluției instanței de fond într-un litigiu de asigurări sociale, nu este supusă căii de atac a recursului.

În concluzie, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 1073/Ap din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 1073/Ap din 19 decembrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29.05.2018.