ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2847/2018

Asupra cauzei de fața, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 28 martie 2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu S.C. B. S.A., Fondul de Garantare a Asiguraților și C., în calitate de intervenient forțat, obligarea pârâților la plata sumelor de: 1.600 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate până în prezent cu examinarea medico-legală, transport, medicamentație și în vederea eliberării certificatului medico-legal; 450.000 RON cu titlu de daune morale ca urmare a suferinței cauzate prin leziunile care au necesitat 140 zile de îngrijiri medicale conform raportului de expertiză medico - legală, precum și dobânda de 0,2% pe zi de întârziere începând cu 18 mai 2016 și până la plata efectivă.

Tribunalul Bihor, secția a Il-a civilă, prin sentința nr. 141/LP din 30 iunie 2017, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și, în consecință, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea, în contradictoriu cu pârâtul și intervenientul forțat C. A constatat încetarea de drept a acțiunii formulată de reclamanta fața de pârâta S.C. B. S.A. - societate în faliment, prin lichidator judiciar D. Filiala Cluj.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, în esență, obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 213/2015, având în vedere și Decizia Curții Constituționale nr. 80/2017.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 329/CA din 31 octombrie 2017, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de tribunal, împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamanta A., ale cărui motive au fost circumscrise pct. 8 și 6 ale art. 488 C. proc. civ.

A criticat decizia din apel ca fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 213/2015, în ansamblu și, în special, a celor cuprinse la art. 11-15.

A concluzionat că procedura prevăzută de legea specială este obligatorie în funcție de caracteristicele creanței solicitate sau dacă a existat un dosar de daună instrumentat în condițiile art. 13 din acest act normativ.

A considerat, totodată, că trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 266 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., a arătat că instanța de apel nu a răspuns în concret, în mod separat, argumentelor și nuanțelor pe care reclamanta le-a dat textelor invocate de pârât în susținerea excepției inadmisibilității.

Cu privire la admisibilitatea căii de atac astfel declarate, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2015, precum și prin art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat Dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicata în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, s-a stabilit că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Or, în speță, s-a solicitat de către reclamantă, prin acțiunea promovată, obligarea pârâților la plata sumelor de 1.600 RON cu titlu de daune materiale, de 450.000 RON cu titlu de daune morale și la dobânda de 0,2% pe zi de întârziere începând cu 18 mai 2016 și până la plata efectivă.

Totodată, se reține că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești la 28 martie 2017, anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca atare, având în vedere că decizia Curții de Apel Oradea, atacată, este pronunțată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță stabilindu-se potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 329/CA din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.09.2018.