ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2993/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 21 decembrie 2016, A. și B. au solicitat obligarea S.C. C. S.A. la plata sumei de 200.000 RON cu titlu de daune morale și de 995,96 RON cu titlu de daune materiale, pentru prima reclamantă, în calitate de soră a persoanei decedate și la plata sumei de 100.000 RON daune morale pentru a doua reclamantă, nepoată de soră a persoanei decedate, Au solicitat citarea numitului D., în calitate de intervenient forțat.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 49, art. 50 și art. 54 din Legea nr. 136/1995, art. 24 și art. 26 din Norma ASF nr. 23/2014, art. 1381, art. 1391 alin. (2) și urmat. C. civ.

Tribunalul Maramureș, secția I civilă, prin sentința nr. 392 din 3 mai 2017, a admis, în parte, acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamante a următoarelor sume: 20,000 RON cu titlu de daune morale și 995,96 RON cu titlu de daune materiale către A.; 10.000 RON cu titlu de daune morale către B.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a constatat că despăgubirile solicitate cu titlu de daune materiale și morale decurg dintr-o cauză penală și că în cursul procesului penal, intervenientul D. a achitat reclamantelor suma de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri.

Pe fondul cauzei, instanța a cenzurat cuantumul despăgubirilor solicitate, ținând cont de gradul de rudenie și relația afectivă dintre victimă și reclamante, prejudiciul moral efectiv suferit în raport de vârsta victimei, precum și echilibrul ce trebuie creat între prejudiciu și suma care constituie o reparație și nicidecum o sursă de venit.

În ceea ce privește daunele materiale, tribunalul a acordat suma solicitată, dovedită cu documentele justificative depuse ia dosar.

Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin Decizia nr. 424/A din 18 decembrie 2017, a respins excepția nulității apelului declarat de pârâtă, invocată de reclamante. A admis apelul reclamantelor împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat-o pe pârâta S.C. C. S.A. să plătească suma de 30.000 RON cu titlu de daune morale către A. și suma de 20.000 RON cu titlu de daune morale către B. A respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva aceleiași hotărâri.

În esență, instanța de apel, plecând de la premisa că despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport de proporționalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensații a suferințelor pe care le-au îndurat terțele persoane păgubite, a reapreciat cuantumul daunelor morale către reclamante, raportat la circumstanțele litigiului și la relațiile apropiate care existau între victimă și reclamante.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. C. S.A., ale cărui motive au fost circumscrise pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată în apel.

Cu referire la decizii pronunțate de Curtea de Apel Cluj și Înalta Curte de Casație și Justiție, recurenta a considerat că pentru a se putea realiza scopul acordării daunelor morale, acela de compensare a suferințelor victimei și pentru a nu se crea jurisprudență neunitară la nivelul instanțelor naționale, este necesar să se traseze niște criterii obiective de care judecătorul să țină cont atunci când procedează 3a analizarea și cuantificarea acestora.

Referitor la reclamanta B., fără a nega suferința produsă acesteia, a apreciat ca fiind eronată reținerea incidenței art. 1391 alin. (2) C. civ., în condițiile în care aceasta se afla în străinătate unde locuia cu caracter permanent la momentul decesului.

A solicitat reducerea cuantumului daunelor morale acordate, făcând referire la principiul proporționalității și justului echilibru.

A menționat că motivarea instanței de apei trebuia să vizeze între altele și identificarea unor criterii obiective concrete, de exemplu situația materiala a părții civile, precum și raportarea despăgubirilor acordate la condițiile socio-economice individuale ale reclamantelor.

La data de 21 martie 2018, în termen legal, intimatele - reclamante au formulat întâmpinare, prin care au solicitat admiterea excepției inadmisibilității recursului, în temeiul art. 457 alin. (1) coroborat cu art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și a Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017, admiterea excepției nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a deciziei curții de apel.

Urmare a comunicării întâmpinării, recurenta a depus răspuns la întâmpinare la 17 aprilie 2018.

Cu privire la inadmisibilitatea recursului, a arătat că în mod eronat s-a invocat Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, în raport de data pronunțării deciziei atacate, acesta fiind momentul temporal și nu cel al introducerii acțiunii.

La data de 4 mai 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 7 mai 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La data de 24 mai 2018, a fost înregistrat punctul de vedere al intimatelor - reclamante, prin care s-a solicitat admiterea excepției inadmisibilității recursului, în raport de data înregistrării acțiunii, anterior Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 și de obiectul cererii deduse judecății, al cărei cuantum este situat sub pragul valoric de 1.000.000 RON.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2015, precum și prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat Dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 17 iulie 2018), în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, s-a stabilit că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Or, în speță, s-a solicitat de către reclamante, prin acțiunea promovată, obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 RON cu titlu de daune morale și de 995,96 RON cu titlu de daune materiale, respectiv de 100.000 RON daune morale.

Totodată, se reține că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești la 21 decembrie 2016, anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 în Monitorul Oficia!.

Ca atare, având în vedere că decizia Curții de Apel Cluj, atacată, este pronunțată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță stabilindu-se potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. C. S.A. împotriva Deciziei nr. 424/A din 18 decembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.09.2018.