ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2849/2018

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2016 la data de 21.03.2016, reclamanta A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 194 și urm. C. proc. civ., art. 1381, art. 1387 C. civ., art. 49, art. 54 și urm.

din Legea nr. 136/1995, Ordinul nr. 5/2010, în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.A., Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și cu intervenienții forțați D., E., obligarea pârâtelor la plata sumei de 3.900,10 RON reprezentând daune materiale dovedite cu facturi și bonuri; obligarea pârâtelor la plata sumei de 35.060 RON cheltuieli materiale dovedite cu martori; obligarea pârâtelor la plata sumei de 23.677,28 RON dobânzi, comisioane și taxe aferente împrumuturilor bancare efectuate de reclamantă; obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.080,90 RON contravaloarea bonurilor de masă neacordate în timpul concediilor medicale pentru perioada în care a efectuat tratament recuperator; obligarea pârâtelor la piața sumei de 4,407 RON reprezentând diferență dintre salariul net cuvenit și indemnizația de concediu medical în perioada în care a făcut tratament recuperator; obligarea pârâtelor la plata sumei de 90.000 euro echivalent în Iei la cursul B.N.R. de la data plății cu titlu de daune-morale, precum și obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1233 din 10 aprilie 2017 Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis în parte acțiunea; a obligat pârâtul Fondul de Protecție a Victimelor Străzii la plata următoarelor sume către reclamantă: 1.950 RON cu titlu de despăgubiri materiale (dovedite cu facturi, bonuri, etc), 540 RON contravaloare bonuri de masă, 2.203,5 RON diferența dintre salariul net cuvenit și indemnizația de concediu medical, 15.000 euro echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plății reprezentând daune morale; a obligat pârâta F. Bulgaria, prin mandatar Societatea Comercială B., la plata, către reclamantă, a următoarelor sume: 1.950 RON cu titlu de despăgubiri materiale, 540 RON contravaloare bonuri de masă, 2.203,5 RON diferența dintre salariul cuvenit și indemnizația de concediu medical; 15.000 euro echivalent în iei la cursul B.N.R. de la data plății reprezentând daune morale.

Prin Decizia nr. 2178/A din 27 noiembrie 20/7 Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei Împotriva sentinței; a admis apelurile pârâtelor; a schimbat în parte hotărârea apelată, în sensul că a obligat pârâtele Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din Români și F. reprezentată prin S.C. C. S.A. la plata sumei de 10.000 euro daune morale către reclamantă, sumă ce va fi suportată în cote egale, câte 5.000 euro fiecare pârâtă; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. reclamanta A., formulând următoarele critici:

- Hotărârea rec urată nu arată motivele de fapt și de drept în temeiul cărora a reconsiderat cuantumul daunelor morale, respectiv care sunt aspectele de contradictorialitate în raport cu decizia primei instanțe și care sunt criteriile ce au determinat atare modificare.

- Hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, în sensul că instanța de apel a încălcat principiul reparării integrale a prejudiciului instituit prin art. 1385 C. civ., nereținând o serie de aspecte privind afecțiunile medicale suferite, împrejurarea că aproximativ 3 luni după accident reclamanta a depins complet de ajutorul altor persoane, durerea fizică resimțită și perioada de recuperare îndelungată, diminuarea semnificativă a capacității de muncă, trauma psihică resimțită și în prezent, imposibilitatea desfășurării unor activități de agrement.

Prin încheierea de ședință din 02.05.2018 judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ. până la soluționarea sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, obiect al Dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la care a fost conexat Dosarul nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018 au fost admise sesizările menționate, stabilindu-se că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, efectele Deciziei nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Cauza a fost repusă pe rol din oficiu la data de 29.06.2018, fiind acordat termen de judecată cu citarea părților la 12.09.2018.

Analizând cauza, Înalta Curte constata următoarele:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă $1 asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2035 precum și prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legai menționat a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30.05.2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Parte I, nr. 582 din 20.07.2017 în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, despre care s-a reținut că "legiuitorul nu are îndreptățirea constituțională de a bloca, în funcție de valoarea pretenției dedusă judecății, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetățenii într-o situație diferită, fără a avea o justificare obiectivă și rezonabilă".

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial ai României urmează a se aplica prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Prin Decizia nr. 52 din 18.06.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarele conexate nr. x/2018 și nr. y/2018, având ca obiect sesizările formulate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosar nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosar nr. x/2014, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în Dosar nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17.07.2018, s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 din C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin, 4 din Constituția României, efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30.05.2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20.07.2017).

Având în vedere că decizia Curții de Apel București este pronunțată într-un litigiu anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nefiind incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță se va stabili potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional, și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Se reține, în acest sens, că prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 21.03.2016 reclamanta A., a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 194 și urm. C. proc. civ., art. 1381, art. 1387 C. civ., art. 49, art. 54 și urm. din Legea nr. 136/1995, Ordinul nr. 5/2010, în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.A., Fondul de Protecție a Victimelor Străzii și cu intervenienții forțați D., E., obligarea pârâtelor la plata sumei de 3.900,10 RON reprezentând daune materiale dovedite cu tacturi și bonuri; obligarea pârâtelor la plata sumei de 35.060 RON cheltuieli materiale dovedite cu martori; obligarea pârâtelor ia plata sumei de 23.677,28 RON dobânzi, comisioane și taxe aferente împrumuturilor bancare efectuate de reclamantă; obligarea pârâtelor la plata sumei de 1080,90 RON contravaloarea bonurilor de masă neacordate în timpul concediilor medicale pentru perioada în care a efectuat tratament recuperator; obligarea pârâtelor la plata sumei de 4.407 RON reprezentând diferență dintre salariul net cuvenit și indemnizația de concediu medical în perioada în care a tăcut tratament recuperator; obligarea pârâtelor la plata sumei de 90.000 euro echivalent în RON la cursul B.N.R. de fa data plății cu titlu de dau ne-morale, precum și obligarea pârâtelor la cheltuieli de judecată.

Cuantumul acestor pretenții se situează sub pragul valoric impus de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, întrucât potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ. "în cazul în care mai multe capete de principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată instanța competentă să le soluționeze se determină ținând seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt".

Întrucât cumulul pretențiilor regăsite în capetele de cerere ale unei astfel de acțiuni nu are Ioc pentru determinarea instanței competente, această operațiune nu se realizează nici în vederea determinării căilor de atac susceptibil a fi exercitate în cauză, raportat la criteriul valoric utilizat de dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, situație față de care Decizia nr. 1875/A din 31.10.2017 a Curții de Apel București nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului.

Reținând și caracterul obligatoriu al dezlegării date chestiunii de drept ce a făcut obiectul Deciziei nr. 52 din 18.06.2018 de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, potrivit art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul reclamantei A. împotriva Deciziei nr. 2178/A din 27.11.2017 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, cu obligarea acesteia, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) în favoarea intimatului-pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ. La reducerea cuantumului onorariului de avocat, instanța a avut în vedere modul de soluționare a cauzei și, implicit, munca depusă de avocat, care nu a implicat efectuarea de apărări ori purtarea de dezbateri asupra problemelor de drept deduse judecății pe calea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A., cu domiciliul procesual ales la SCA G., cu sediul în București, împotriva Deciziei nr. 2178/A din 27.11.2017 a Curții de Apel București, secția a VI a civilă în contradictoriu cu intimații-pârâți E., cu domiciliul în București, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, cu sediul în București, F. Bulgaria prin mandatar S.C. B. S.A., cu sediul în București, intimatul-intervenient D. cu domiciliul în București.

Obligă recurenta-reclamantă la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.09.2018.