ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față: Prin sentința penală nr. 29 din 12 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 459 alin. (3) lit. e) și art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire a sentinței penale cu nr. 17/01.03.2016, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul x/2013, rămasă definitivă la data de 30.06.2017 prin decizia penală nr. 251/A/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, formulată de către condamnatul revizuent A., iar în baza disp. art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat revizuentul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 150 RON.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, la data de 16.05.2018, condamnatul A. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 17 din 01.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2013, invocând în susținerea cererii cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. Prin motivele formulate în scris, ce au fost susținute și oral cu ocazia dezbaterilor de la termenul din 25.06.2018, condamnatul revizuent a invocat următoarele: În privința admisibilității în principiu a cererii de revizuire, a arătat că împrejurarea nouă constă în faptul că pe rolul Tribunalului București se află înregistrată cauza civilă nr. x/2017, având ca obiect înregistrare marcă - proprietate intelectuală, având ca părți U.N.B.R.

- prin președinte B. și U.N.B.R. - prin reprezentant C., și, totodată, există și un dosar având ca obiect ordonanță președințială - proprietate intelectuală cu nr. x/2017, având aceleași părți, în acest din urmă dosar instanța dispunând admiterea, în parte, a cererii de ordonanță președințială și a obligat U.N.B.R. - prin reprezentant C. să înceteze folosirea mărcii cu denumirea "Uniunea națională a Barourilor din România" și reprezentarea grafică ce constituie insigna de avocat care include denumirea "Uniunea națională a Barourilor din România" U.N.B.R. în orice formă și suport până la soluționarea definitivă a dosarului x/2017 având ca obiect anulare marcă, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a V a Civilă.

A susținut că prin obligația impusă U.N.B.R. - prin reprezentant C. să înceteze folosirea mărcii se recunoaște faptul că această entitate este titulara exclusivă a mărcii pe care UNBR tradițională dorește să și-o însușească pe viitor. A precizat că împrejurarea absolut nouă constă în faptul că UNBR paralelă este titulară mărcii, aspect recunoscut de către reclamanta UNBR tradițională și de instanța de judecată care, soluționând ordonanța președințială, a interzis utilizarea mărcii de către titular,or, în opinia sa, nu se poate interzice exercitarea unui drept și utilizarea unui bun, fie el și incorporal, decât dacă subiectul de drept în cauză posedă bunul respectiv.

În sensul celor menționate, a precizat că a dovedit existenței unor fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute sau de care nu s-a ținut seama la soluționarea cauzei penale, împrejurări care probează, cu prisosință, netemeinicia hotărâri pronunțate în cauză, adăugând că aceste împrejurări noi subzistă chiar în condițiile în care instanța ar dispune în sensul că dreptul la denumiri, adică la marcă, ar înceta, deoarece ceea ce contează este ca la data participării la examen - iunie 2012 - denumirile (marca) să fi fost legal utilizate.

În susținerea cererii, a depus următoarele înscrisuri: sentința penală nr. 17/01.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2013; încheierile penale din 30.05.2017 și 13.06.2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2013; sentința penală nr. 251/A din 30.06.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2013; extras de pe portalul instanțelor cu privire la soluția pronunțată în dosarul nr. x/2017 având ca obiect ordonanță președințială din 25.01.2018 de Tribunalul București; extras de pe portalul instanțelor cu privire la soluția pronunțată în dosarul nr. x/2016 din 13.12.2017 de Curtea de Apel Craiova; sentința penală nr. 1218 din 14.06.2017 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2016; ordonanța din 11.11.2016 dată în dosarul nr. x/2016 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București; extras de pe portalul instanțelor cu privire la soluția pronunțată în dosarul nr. x/2016 la data de 15.12.2016 de Judecătoria Fetești; decizia penală nr. 1208 din 07.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2014; extras de pe portalul instanțelor cu privire la soluția pronunțată în dosarul nr. x/2017 la data de 15.12.2017 de Tribunalul Bihor; ordonanța de clasare din 09.02.2017 dată în dosarul nr. x/2016 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor;

referat cu propunerea de clasare din 25.01.2017 din dosarul nr. x/2016 al I.P.J. Bihor - Serviciul de investigare a criminalității economice. Analizând cererea de revizuire din prisma admisibilității formulării acestei căi extraordinare de atac, Curtea de Apel Iași a reținut că prin sentința penală nr. 17/01.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul x/2013, rămasă definitivă la data de 30.06.2017 prin decizia penală nr. 251/A/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 din C. pen. din 1969, art. 60 alin. (6) cu referire la art. 26 alin. (1), art. 113 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, cu aplic.art.

41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen., la pedeapsa principală a amenzii în cuantum de 3000 RON. În esență, în sarcina acestuia s-a reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în luna iunie 2012 a semnat înscrisurile întocmite de inculpatul D. în care a folosit fără drept denumirile de "Barou", "Uniunea Națională a Barourilor din România", "UNBR", denumiri specifice formelor de exercitare a profesiei de avocat, precum și a însemnelor specifice profesiei, respectiv ștampile, cunoscând că nu sunt respectate prevederile Legii nr. 51/1995 republicată, pentru admiterea în profesia de avocat. S-a reținut că potrivit disp. art. 459 alin. (3) lit. a)- f) din C. proc.

pen., la examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, instanța are în vedere dacă cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute de lege, dacă cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3), dacă au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv, dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea și dacă persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4), în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute anterior, dispunând, prin sentință, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Având în vedere calitatea de inculpat pe care a avut-o revizuentul în cauza cu nr. x/2013, precum și faptul că cererea de revizuire este în favoarea condamnatului, s-a constatat că aceasta este formulată în termenul prev. de art. 457 alin. (1) din C. proc. pen. și de o persoană dintre cele prevăzute de lege, respectiv de art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. Totodată, s-a constatat că cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) din C. proc. pen., a fost formulată în scris și motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază, respectiv cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., precum și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia.

Instanța a constatat, însă, că nu este îndeplinită condiția de admitere în principiu, referitoare la faptul dacă faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea. În concret, referitor la cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a constatat că motivarea prezentată pe larg în cuprinsul cererii de către condamnatul A. nu se încadrează în acest caz. Cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. privește situația în care s-au descoperi fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

În concret, revizuentul trebuie să invoce descoperirea, după rămânerea definitivă a hotărârii, de fapte sau împrejurări necunoscute instanței de judecată la soluționarea cauzei și nu reinterpretarea aceleiași situații de fapt. Expresia "fapte sau împrejurări" se referă la probele propriu-zise, ca elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii și anume orice întâmplare, situație, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate conduce la dovedirea netemeiniciei hotărârii, în cazul de față a hotărârii de condamnare. S-a reținut că deși condamnatul revizuent a invocat ca împrejurarea nouă faptul că Tribunalul București în dosarul nr. x/2017 a dispus admiterea în parte a cererii de ordonanță președințială și a obligat U.N.B.R.

- prin reprezentant C. să înceteze folosirea mărcii cu denumirea "Uniunea națională a Barourilor din România" și reprezentarea grafică ce constituie insigna de avocat care include denumirea "Uniunea națională a Barourilor din România" U.N.B.R. în orice formă și suport până la soluționarea definitivă a dosarului x/2017 având ca obiect anulare marcă, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a V a Civilă, s-a constatat că această împrejurare nu este de natură să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în cauza în care revizuentul a fost condamnat. Astfel, s-a constatat că pronunțarea asupra unei cereri de ordonanță președințială, în temeiul disp. art. 997 din C. proc. civ., nu echivalează cu recunoașterea vreunui drept al reclamantului, și, cu atât mai puțin, al pârâtului.

Potrivit art. 997 din C. proc. civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, ordonanța fiind provizorie și executorie. Așa fiind, s-a constatat că primul aspect verificat de instanță este dacă în favoarea reclamantului există aparența de drept. În egală măsură, pârâtul nu va putea supune propriul drept analizei instanței, dar va putea aduce critici relative la aparența dreptului afirmat de către reclamant.

Dezlegarea problemelor de drept de către judecător, cu ocazia motivării ordonanței, se va circumscrie stabilirii aparenței de drept invocate de reclamant, fără a tranșa irevocabil disputa judiciară în favoarea uneia dintre părți. De altfel, neprejudecarea fondului problemei de drept este o condiție de admisibilitate, și care este apreciată prin raportare la existența unui litigiu care să tranșeze aspectele de fond ale disputei părților. Față de aceste dispoziții legale, instanța de fond a constatat că aprecierea condamnatului revizuent că, prin admiterea cererii de ordonanță președințială - în materia proprietății intelectuale în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului București, s-ar fi recunoscut de către instanță că U.N.B.R.

- prin reprezentant C. este titulara exclusivă a mărcii pe care UNBR tradițională dorește să și-o însușească pe viitor, este fără fundament legal, în condițiile în care, dimpotrivă, prin hotărârea menționată s-a verificat și s-a constatat aparența dreptului afirmat de către U.N.B.R. - prin președinte B. Așa fiind, s-a constatat că motivele dezvoltate de revizuent în cererea adresată și precizate în fața instanței în sprijinul cazului de revizuire prev. de 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu pot fi circumscrise acestui caz de revizuire, faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea neconducând, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.

Față de cele arătate, constatând că motivele invocate de către condamnatul A. nu se înscriu între cele expres și limitativ enumerate de art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., instanța a dispus, în baza disp. art. 459 alin. (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen., respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă în principiu. Reținând o culpă procesuală în sarcina revizuentului-condamnat în formularea nejustificată a prezentei cereri de revizuire, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., instanța a dispus obligarea condamnatului A. să plătească statului cheltuieli judiciare. Împotriva sentinței penale nr. 29 din 12 iulie 2018 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat apel revizuentul A. În esență, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței, admiterea în principiu a cererii de revizuire invocând dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc.

pen., arătând că au intervenit fapte și împrejurări noi, având în vedere obiectul dosarelor nr. x/2017 și nr. y/2017 ale Tribunalului București, prin care a fost creată premisa existenței dreptului de a folosi UNBR, marcă înregistrată, în conformitate cu art. 997 și art. 198 din C. civ.

Pe fondul cererii de revizuire a solicitat admiterea cererii cu consecința achitării sau încetării procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție, făcând referire și la utilizarea interceptărilor ilegale Ulterior, a depus memorii prin care a invocat aspecte de fond, respectiv împlinirea termenului prescripției răspunderii juridice penale, un memoriu în legătură cu aspectele relative la utilizarea interceptărilor ilegale în cadrul dosarului nr. x/2013 Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară. Înalta Curte urmează a analiza cererea de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 459 din C. proc. pen., având în vedere dispozițiile invocate prev. de art. 453 lit. a) din C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinica hotărârii pronunțate în cauză.

În conformitate cu dispozițiile art. 459 alin. (3) C. proc.

pen., instanța, în vederea stabilirii admisibilității în principiu, examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4). Potrivit alin. (5), în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Analizând motivele formulate de apelantul revizuient A., Înalta Curte reține că a fost invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., motivarea fiind existența pe rolul Tribunalului București a dosarelor nr. x/2017 și nr. y/2018 ce au ca obiect proprietate intelectuală și ordonanță președințială, prin care a fost creată premisa existenței dreptului de a folosi UNBR, marcă înregistrată. Având în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., constituie asemenea fapte sau împrejurări orice întâmplare, situație, stare care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii. Prin urmare, pentru a exista cazul de revizuire menționat, faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă ce urmează a fi administrate în cauză trebuie să fie noi.

Astfel, față de motivele invocate de revizuient în cererea introductivă și reiterate în apel, respectiv obiectul dosarele nr. x/2017 - proprietate intelectuală și nr. x/2017 - ordonanță președințială și faptul că pe cale de ordonanță președințială s-a dispus încetarea folosirii mărcii UNBR de către entitatea paralelă până la soluționarea definitivă a cauzei, Înalta Curte constată că, susținerile revizuientului în sensul existenței unor fapte și împrejurări noi, respectiv că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză nu-și găsesc corespondent în criticile pe care le-a subsumat cazului de revizuire prev. de art. 453 lit. a) din C. proc.

pen. Prin urmare, nu pot fi considerate probe noi, în sensul cerut de articolul anterior menționat pronunțarea asupra unor cereri de ordonanță președințială, care presupun măsuri vremelnice și nu tranșează probleme de fond și nu echivalează cu recunoașterea vreunui drept al revizuientului. Așadar, motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., întrucât pronunțarea unor sentințe în procedura ordonanțelor președințiale nu pot fi apte a conduce la revizuirea unor sentințe penale rămase definitive. Înalta Curte constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 452 și art. 459 alin. (3) din C. proc.

pen., aspectele susținute nu pot conduce la stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea, astfel că, în mod corect, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul A., întrucât susținerile acesteia nu se circumscriu cazului de revizuire invocat, așa cum este reglementat de dispozițiile art. 453 lit. a) din C. proc. pen. Înalta Curte reține că simpla invocare a unor temeiuri de revizuire nu pot conduce la admiterea în principiu a cererii de revizuire, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la existența cazului de revizuire prev de art. 453 lit. a) din C. proc. pen.

Prin urmare, constată că, în mod corect, a reținut instanța de fond că, în raport de dispozițiile art. 997 C. civ., pronunțarea asupra unei cereri de ordonanță președințială nu echivalează cu recunoașterea vreunui drept al reclamantului și cu atât mai puțin al pârâtului și a constatat că motivele dezvoltate în sprijinul cazului de revizuire prev. de art. 453 lit. a) din C. proc. pen. nu pot fi circumscrise acestui caz de revizuire, faptele și mijloacele de probă în baza cărora a fost formulată cererea de revizuire neconducând, în mod evident, la stabilirea unor temeiuri legale ce permit revizuirea. Față de aceste considerente, instanța de control judiciar constată că nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale conform art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc.

pen. prin raportare la lit. e) al aceluiași articol. Constatând că motivul invocat de revizuent nu se încadrează în cazul de revizuire expres prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 29 din data de 12 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul revizuient la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 29 din data de 12 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018. Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.11.2018.