Decizia nr. 3047/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 796/2014 a Judecătoriei Reghin

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată adresată Judecătoriei Reghin la data de 12 august 2014, reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională nr. x din data de 23 iulie 2014, solicitând anularea acestuia, exonerarea reclamantei de la plata amenzii în cuantum de 20.000 de RON și anularea sancțiunii complementare constând în confiscarea sumei de 26.885,51 RON. Prin Sentința civilă nr. 796 din 4 noiembrie 2014, Judecătoria Reghin a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bicaz. Cuza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz la data de 3 decembrie 2014.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 415 din 2 aprilie 2015, Judecătoria Bicaz a admis plângerea formulată de reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, anulând procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională nr. x din 23 iulie 2014, și exonerând reclamanta de plata sumei de 20.000 de RON, reprezentând amendă contravențională, respectiv a sumei de 26.885,51 RON, reprezentând sancțiunea complementară a confiscării.

Calea de atac a apelului exercitată în cauză și soluția instanței de apel Împotriva Sentinței civile nr. 415 din 2 aprilie 2015 a formulat apel pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Prin Decizia civilă nr. 541/ACA din 16 noiembrie 2015, Tribunalul Neamț, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis apelul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a respins plângerea contravențională formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională nr. x/23.07.2014.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva Deciziei civile nr. 541/ACA din 16 noiembrie 2015 a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În esență, reclamanta a susținut că Tribunalul Neamț a admis apelul cu aplicarea greșită a normelor de drept material, decizia fiind pronunțată în baza H.G. nr. 996/2008, act normativ ce nu mai era în vigoare, astfel încât era obligatorie aplicarea dispozițiilor legii generale, Legea nr. 12/1990.

Apărările formulate de intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală la data de 7 martie 2016, conform dovezii de înmânare aflată la dosar. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 6 aprilie 2016, intimata-pârâtă a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 34 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. La data de 18 septembrie 2017, intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise, prin care a apreciat că Înalta Curte nu este competentă să soluționeze cererea de recurs, instanța competentă în acest sens fiind Curtea de Apel Bacău. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței, potrivit art. 130 - 132 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente: Potrivit art. 97 din C. proc. civ., republicat: "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa." Dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, dispun în sensul că: "Secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel." Cât privește cauzele de contencios administrativ și fiscal, se impune a fi menționate și dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(2) Recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." Recursul formulat în cauză de reclamanta A. S.R.L. vizează nelegalitatea unei hotărâri pronunțate de Tribunalul Neamț, ca instanță de apel, ipoteză ce nu se încadrează în textele normative enunțate anterior. Înalta Curte reține și că, față de obiectul cauzei, respectiv plângere formulată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare contravențională, dispozițiile art. 32 și 34 din O.G. nr. 2/2001 prevăd o competență specială a instanțelor de judecată, derogatorie de la dispozițiile art. 10 alin. (1) și art. 20 din Legea nr. 554/2004, ce exclude cu desăvârșire competența materială a Înaltei Curți de a soluționa căi de atac declarate în această materie. Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că, în raport de prevederile art. 96 din C. proc. civ., competența materială de a soluționa calea de atac formulată împotriva unei hotărâri pronunțate de tribunal, revine curții de apel. În cazul de față, în raport de instanța a cărei hotărâre se atacă, competența revine Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în a cărei circumscripție teritorială funcționează Tribunalul Neamț. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 96 și art. 97 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a recursului declarat de pârâta A. S.R.L. în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.