ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 113/2019

Asupra excepției de necompetență materială, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la date de 24.06.2016, sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâta C. S.A. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, instanța: i) să constate caracterul abuziv al clauzei de risc valutar prevăzută de art. 6.3 din contractul de credit, ii) să stabilizeze cursul de schimb CHF - LEU la momentul încheierii și semnării contractului, 25.09.2007, curs care să fie valabil pe toată durata contractului, iii) să oblige pârâta la plata sumei încasate în plus cu titlu de diferență de curs valutar, față de stabilizarea cursului de schimb valutar CHF - LEU la data contractării în echivalent în RON, precum și a dobânzii legale aferente acestei sume, dobândă care urmează a se calcula de la data plății și până la data achitării efective a acestuia, iv) să constate caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de acordare în cuantum de 1.380 CHF, achitat la data tragerii creditului, clauză prevăzută de art. 1.3 lit. a) din contractul de credit, v) să oblige pârâta la plata sumelor încasate cu titlul de comision de acordare, de la data încasării acestuia și până în prezent, în echivalent în RON, în funcție de cursul oficial LEU - CHF stabilit de BNR la data plății efective, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data plății acestui comision și până la data achitării efective a acestuia, vi) să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 19389/2016 din 08 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A.

S-a constatat caracterul abuziv al clauzei prevăzute în Contractul de credit nr. x/25.09.2007 - art. 1 pct. 3 lit. a) în ceea ce privește comisionul de acordare.

S-a dispus înlăturarea clauzei constatate ca fiind abuzivă din Contractul de credit nr. x/25.09.2007.

A fost obligată pârâta să restituie reclamanților suma achitată cu titlu de comision de întocmire în cuantum de 1.380 CHF, echivalent în RON la data plății.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanților dobândă legală cu privire la obligația de restituire a sumelor încasate cu titlu de comision de acordare, de la data încasării lor și până la data stingerii obligației principale.

S-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în Contractul de credit nr. x/25.09.2007 - art. 6.3, stabilizarea cursului de schimb CHF - LEU, restituirea sumelor încasate în temeiul clauzei considerate abuzive.

Prin Decizia civilă nr. 3986 din 31 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a respins apelul declarat de reclamanții A. și B. ca nefondat.

S-a admis apelul pârâtei C. S.A. declarat împotriva sentinței primei instanțe, a fost schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că s-a respins integral cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva Deciziei civile nr. 3986 din 31 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, au declarat recurs reclamanții A. și B.

Prin Decizia civilă nr. 419 R din 05 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, cu majoritate, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței sale materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 raportat la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate în apel de Tribunalul București, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Prin Decizia nr. 1818/2018 din 1 octombrie 2018, publicată în M. Of. nr. 965/14.11.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis, în Dosarul nr. x/2018, recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și, în consecință, a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 582/20.07.2017, revine curților de apel.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ."

Având în vedere considerentele arătate, precum și faptul că în cauza supusă judecății decizia atacată cu recurs este pronunțată de Tribunalul București, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel București, căreia îi aparține competența de soluționare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, privind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva Deciziei civile nr. 3986 din 31 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN