ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 74/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 74/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1678 din 23 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Lugoj în Dosar nr. x/2017 a fost respinsă plângerea de carte funciară formulată de petenta A. în contradictoriu cu intimata SC B. SRL împotriva Încheierii de respingere nr. 38762 din 5 decembrie 2016 a OCPI-BCPI Lugoj.
Apelul declarat de petentă împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 392/A din 2 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Împotriva deciziei petenta A. a declarat recurs.
Prin Decizia civilă nr. 156 din data de 19 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentă împotriva Deciziei civile nr. 392/A din 2 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Timiș. Decizia a fost pronunțată cu mențiunea definitivă.
Împotriva acestei decizii, petenta A. a formulat recurs, cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.
Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.", iar art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Coroborând prevederile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.
Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
Față de dispozițiile legale anterior menționate, precum și față de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, fiind pronunțată într-un alt recurs, se constată că decizia recurată nu mai este supusă căii de atac recursului.
Pentru toate aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva Deciziei civile nr. 156 din data de 19 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - LM